Death, do not be proud

[Colin Hawkeye Rovson]

• Hawkeye isi muta privirea spre ea. Ii lua un minut ca sa prinda intregul sens al vorbelor Cassandrei, dar dadu repede vina pe valul de entuziasm si, aparent, spaima. Incerca sa zambeasca.
  " Nu, Cass, nu e cazul sa te gandesti acum pentru marele spectacol. Momentan doar concentreaza-te pe cel din Turn. Doar gandeste-te la o melodie, fii sigura ca o stii si lasa totul sa vina de la sine. Nici nu trebuie sa-ti bati capul cu asta."
  Ridica din umeri, incercand sa para cat mai detasat si nonconformist.
  Adevarul e ca totul fusese atat de sucit in ultima vreme incat abia astepta ceva atat de simplu si relaxant. Problemele astea pareau banale in comparatie cu cele la care asistase el, dar cumva il faceau sa fie si mai nerabdator. Hawk nu fusese niciodata genul rabdator. Cel putin nu atunci cand isi concentra energia pe niste lucruri lipsite de gravitatea majoritara. Poate ca totul avea sa fie bine. Poate ca totul avea sa fie ok. Si poate ca totul avea sa fie mai simplu decat pare. De fapt, asta era cheia, nu?
  Soimeanul lasa cearsaful sa alunece pe pat. Batu un ritm rapid cu mana pe genunchi si se ridica. Incerca sa se abtina din a-si intinde spatele, din motive evidente, asa ca se multumi doar sa isi stranga mainile in pumni si sa le relaxeze.