Witch, please

[Colin Hawkeye Rovson]

• Reusi sa-i arunce un zambet in toata puterea cuvantului. Si asta pentru ca era sigur ca totul avea sa fie bine.
  " Ma bucur sa aud asta" marturisi cu un ton nonsalant.
  Isi scoase buza inferioara la inaintare si ridica in stilul specific sprancenele. Cu pasi mici, pe varfuri, aratand mai iute ca un copil cu prea multa energie decat ca un adolescent in toata firea, se posta langa Soimeanca, urmandu-i privirea. Dadu repede vrabiile la care se referea Arlin. Isi lasa usor capul in jos si se incrunta. Existau superstitii despre vrabii... si el nu stia nici macar una. Uau! Incredibil cum de nu se gandise sa abordeze vreodata un astfel de subiect. Se mustra pentru ultimul gand. Suna cu adevarat narcisist. Si in plus, modul asta de a privi lucrurile nu-i apartinea. Era al Arlinei si numai al ei. Insa, pana la urma, asta era una din marile minuni ale prietenilor: iti deschid ochii si din alte perspective.
  O vreme ramase tacut, uitandu-se pur si simplu la pasari. Erau mici si pareau atat de fragile, insa stia din experienta copilariei cat erau de rapide. Isi amintea ca atunci cand era doar o tanca incerca sa le prinda, invartindu-se ca un titirez in curtea din spate a casei. Imaginandu-si probabil ca e un puternic animal de vanatoare, insa se dovedea la fel de eficient ca o piatra care nu se scufunda.
  " Ce superstitii?" intreba Hawk calm, curios sa afle.