I will always find you

[Ian Richter]

• Puteau trece minute, ore sau zile, pentru că Ian nu-şi dădu seama de diferenţă în profunzimea somnului lui. Se trezi liniştit atunci când simţi o atingere uşoară, dar suficient de materială pe braţul şi pieptul lui. Când deschise ochii, realiză că era pe spate, pe podea, lângă un şemineu din care resturile focului de aseară fumegau. Atingerea venea de la o mână albă, care se strecurase pe pieptul lui şi Ian îşi dădu seama că Freyja se dăduse jos de pe canapea.
  Se întoarse spre ea şi o cuprinse cu un braţ, stângând-o mai aproape de el. Razele soarelui abia răsărit îi jucau tente argintii prin părul eu lung, iar Ian nu se putu abţine şi îi pieptănă pletele printr-o mişcare uşoară. Zâmbi la auzul vocii ei.
  - Avem trei paturi în casa asta şi noi ne alegem canapeaua şi covorul, zâmbi Ian cu ochii închişi.