left with words

[Lexie Stryder]

• Lexie râse scurt la auzul cuvintelor viperinului. Da, era tipic Ian. Şi nu neapărat felul de glumi, ci faptul că niciodată nu stătea pe loc. Mereu făcea ceva, mereu era în mijlocul unei activităţi ce o uimea pe Lexie ca fiind una 'bună'. Constructivă, care îl va ajuta. Chiar dacă el nu îşi dădea seama, avea o viaţă extrem de bine organizată. Şi Lexie avea impresia că era atât de bine organizată mai ales din cauză că el nu se străduia deloc să o facă în acel fel.
  Descoperirea acealui mic secret, cum unii oameni reuşeau să îşi pună gândurile şi acţiunile în ordine, devenea pe zi ce trece o obsesie pentru minte obosită a viperinei. Rotiţele sale începeau să se uzeze şi faptul că Lexie gândea prea mult şi interpreta în profunzime fiecare gest o făcea să fie din ce în ce mai neatentă la lucrurile evidente. Trebuia să îşi dea seama că nu avea cum să le facă pe toate deodată. Trebuia să îşi facă curăţenie printre priorităţi şi să se concentreze doar asupra celor care chiar contau.
  
  Lumina difuză a lumânărilor ce domina biblioteca părea brusc mai puternică când Lexie îşi reîndreptă atenţia asupra lor şi asupra locului în care se afla.
  'Ei, ce carte cauţi?' întrebă Lexie, privindu-l cu o oarecare mândrie pe Ian. Era mândră de faptul că ştia biblioteca aceea suficient de bine încât să îl conducă la aproape orice carte din jur.