strange fear

[Lexie Stryder]

strange fear

me and Colin

• Lexie era ciudat de bine dispusă în momentul în care simţi aerul răcoros mângâindu-i nările în respiraţii repezi. Tânjea după primăvară. Se simţea renăscută şi, implicit, voia să vadă totul în jurul ei în aceeaşi stare, cea de pură prospeţime, care îi înconjurase întreaga fiinţă de câteva săptămâni.
  Faptul că era în mijlocul acelui lung proces se a-şi face ordine printre priorităţi reprezenta o mare parte a motivului pentru care Lexie se simţea atât de bine. O perioadă prea lungă de timp avusese grijă de cei din jurul său, şi, deşi îi dăduse o stare de bucurie şi pace spirituală atunci când îi vedea feirciţi, venise timpul ca persoana ei să fie băgată în calcul. Îşi dăduse seama de asta după o lungă şi sănătoasă conversaţie cu un bătrân ţăran modest pe care îl întâlnise la vremea aceea pe străzile pline de viaţă ale Hogsmeade-ului.
  Acel bătrân îi arătase tot ce este important în viaţă printr-o sinmplă, dar lungă relatare a întregii lui vieţi. Îi povestise tot ceea ce trăise şi cu fiecare clipă, ochii viperinei prinseseră o strălucire fericită pe care o pierduseră pentru ceva timp.
  Retrăise acea amintire şi acea poveste de nenumărate ori în ultimele săptămâni, fiind imprimată în mintea ei, cuvintele bătrânului memorate de subconştientul acesteia. Lexie se opri, încercând să se orienteze puţin. Oricât de mult i-ar plăcea, simţea că nu era chiar indicat să umble pe acolo fără ţintă sau măcar fără să ştie în ce direcţie. Nu îi dură mult să îşi dea seama de locaţia sa. Se afla în partea din faţă a Conacului renumit din Hogsmeade, 'Urlet în Noapte'. La câţiva metri de ea se afla micul găduleţ care acum se transformase într-un fel de balustradă pentru turiştii vrăjitori şi care servea ca loc preferat de a povesti toate poveştile de groază tocmai pentru că puteai vedea întregul conac, în toată splendoarea sa stranie.
  Lexie tresări, când o voce din spatele ei îi distrase atenţia şi se întoarse, cu un mic zâmbet.