strange fear

[Colin Hawkeye Rovson]

• Isi lasa capul intr-o parte, isi inchise un ochi, isi ridica degetul mare si se uita cu ceea ce el ar fi considerat o moaca de profesionist spre dealul pustiu din fata sa. Statu asa un minut bun, parand sa inteleaga in sfarsit sentimentul crud pe care i-l descrisese de atatea ori picimea de frate-sau. ... ... ... Neah... Hawkeye isi lasa mana sa ii pice pe langa trup. Nu pricepea cum de avea Freddie trezirile artistice care se finalizau cu un tablou in toata regula. Dar, pe de alta parte, era putin probabil sa fie capabil sa inteleaga din moment ce talentul pentru pictura il ocolise cu prea multa gratie. Ei, acuma nu le poti avea pe toate, corect? Si oricum, posibil era mai bine sa existe un frate muzician si unul pictor. In felul asta nu apareau rivalitati si categoric fiecare se putea da mare in felul sau, fara sa fie demascat de celalalt. Rovsonii... N-ai ce le face.
  Isi ingropa mainile in buzunare, la loc sigur si cald, si se intoarse pe calcaie intr-o miscare care aproape ca il facu sa pice pe spate. Tipic. In fata lui se ridica 'Urlet in Noapte', la fel de darapanat, singuratic si fermecator ca intotdeauna. Numai ca ceva era diferit fata de ultima oara cand Hawk il privise, cu doar cateva minute in urma. Ridica din sprancene spre silueta marunta ce se contura si inainta cu grija. Se decise in ultima clipa sa-si schimbe directia de mers, facand un ocol larg, ajungand in final fix spre partea din fata a conacului. Insa, destul de curand, recunoscu si persoana. Un zambet larg i se ridica pe buze.
  " Bau, domnisoara Stryder!" facu brunetul amuzat.