Vlentine's day

[Colin Hawkeye Rovson]

• O privi complet pierdut. Deci era complet reala; nu il imbata imaginatia cu apa. Bun, bine de stiut. Nu ca l-ar fi deranjat sa-si imagineze asa ceva.
  Ce facea el acolo? Pai... Pai... Tresari cand o auzi spunandu-i pe numele de familie. Era ceva ce-i zguduia un clopotel demn de armata, insa in conotatiile pozitive. Ridica din umeri si se grabi sa-i raspunda, desi nu avea niciun cuvant in minte.
  " Pe aici, pe acolo..." reusi sa ingaime intr-un final si isi dadu seama ca, frate, era frig. Buzele ii tremurara si isi ridica instinctiv umerii, strangandu-si bratele pe langa trup.
  Mintea lui se porni, trezita din micul moment de reverie. Ce facea el acolo? Incerca sa gaseasca raspunsuri. Incerca sa-si gaseasca linistea interioara. Si incerca sa scape de amintirile neplacute. Insa, atat de tarziu in noapte, era ferm hotarat sa respinga toate gandurile cand acestea amenintara sa-i asalteze mintea. Zambi, un zambet firav si obosit pe care era convins ca Fantine il vedea destul de clar.
  " Aveam nevoie de o schimbare de peisaj" marturisi el.
  Si avea nevoie de o perioada zdravana de timp, de cand era cu capul in nori si cu picioarele prinse in pamant. De cand realizase ca o va iubi mereu pe fata ce-i statea acum in fata. Se simtea aiurea pentru ca nu stia cum sa-i zica. Pana la urma, o sucise atata. Ii venira in minte imaginile dureroase din pestera, atunci cand stateau ghemuiti langa un foc marunt... Mesajul scrijelit pe perete...
  Isi scutura capul intr-o miscare brusca si incerca sa se concentreze.
  " Dar tu ce faci pe aici? E iarna..."