I will always find you

[Ian Richter]

• Ian îşi dădu seama că fusese purtat de gânduri şi uitase să-i răspundă întrebării Freyjei doar când aceasta se ridică şi îşi face drum spre bucătărie. Ian se sprijini de un cot, urmărind-o, însă renunţă după ce fotoliul îi blocă vederea. Se ridică de pe jos, simţind urmele dormitului pe podea în spatele înţepenit, apoi aruncă mai multe perne pe jos, în încercarea de a face podeaua mai confortabilă. Renunţă imediat la perne, aducând dintr-un dulap plapume groase cu miros de pin, intinzându-le în faţa şemineului. I se părea cu adevărat stupid, însă prefera mai mult podeaua pe care dormise alături de Freyja decât orice alt pat.
  Când fata se întoarse cu micul dejun, stratul de plapume de pe podea putea întrece chiar şi grosimea unei saltele. Ian îi zâmbi, punându-şi mâinie în şold şi privindu-şi munca.
  - Ei, poate nu mai pierdem vremea prin casă prea mult timp, însă cât o facem să fie în confort.
  Plănuia o excursie prin pădure, poate vizitarea Sanctuarului pentru a vedea dacă dragonii fuseseră răniţi.