Vlentine's day

[Fantine Tholomyes]

Din cauza zimbetul acela al naibii de cuceritor pe care il zarise in ciuda intunericului si care putea sa sensibilizeze orice statuie cu inima inghetata, se topi ca pe un jeleu sub o dogoare straina.
Ii veni din nou o idee trasnita, a doua pentru minutul acelea , o a mia pentru seara respectiva: "Poate ca Colin era CALDURA ei, cea pe care o cautase de atata timp si pe care voia sa o simta nu doar pe propria piele ci voia sa-i faca parte din esenta corpului." Voia corpul lui Colin contopit cu al ei, intr-un tot intrg...era egoist sa-l foloseasca ca pe o proporietate, insa iubirea nebuneasca o facea sa judece irational.
Nu-l stia decat ca pe un tip cu umor, aventuros si super-inteligent, insa nu ca si pe unul sensibil.Era deja a doua oara cand descoperea latura sentimentala a baiatului.Prima data, in camera cu pereti de mucegai si usa putrezita, cu intuneric ce te buimacea si mistere cu nemiluita! Si acum...a doua oara!
"Da!E melancolic si sentimental!" fiindca chiar era.Ce om normal si-ar permite sa iasa in miez de noapte in cel mai periculor loc din Londra: Padurea Interzisa!?Doar unul care e chinuit de ganduri ce nu-l lasa sa se odihneasca, sau unul ce viseaza cu ochii deschisi la culmi nemaivazute...sau poate un indragostit...Ca in cazul ei!
"Mda, Rosalie, Rosalie!..." gandi ea, iar invidia ii cotropi inima ca o forta neagra.Nu o voia acolo, nu putea sa-i justifice prezenta.Ea trebuia sa raman pana la urma fata curata, cu inima buna.
Stia ca nu putea fi nimic intre ei, nu doar din pricina iubitei lui Colin, dar si din cauza inexistentei a macar unui mic fior care sa il faca pe baiat sa o priveasca cu alti ochi.Chiar daca pe dansul nu il interesa ce facea ea acolo si toate intrebarile care sigur zburasera adineaori pe langa ei ca simple replici care trebuiau sa umple tacerea dintre, dar din care nu isi amintea nimic acuma...ea voia sa ii ofere o mie de raspunsuri doar pentru a sta mai mult acolo, in frig, pentru a-si indeplini misiunea de "soba" cum spusese el...Ah!Parca trecusera sute de ani de atunci!
Era clar: Colin isi daduse o intalnire! Balbaiala, intrebarile "formale", nevoia "schimbarii de peisaj", nedumerinta, dar si masca vizibila erau un argument in acest sens.
"Ce mai stai, maai!?" ii zise indignat ingerul negru din corpul ei "Dute cu copacii tai, esti de prisos!Doar voia sa nu te faca sa te simti urat!"
Fara a se mai gandi ii raspunse intr-o doara:
"Mi-am dat o intalnire...Nu spui nimanui, nu? " si schita cel mai fals zambet posibil