Just one second & Just one seat

[Olórin Greyhame]

Olórin isi finalizase conversatia destul de aprinsa intre el si un auror pentru care nu avea tocmai o placere de a sta cu acesta, Olórin avand dubii despre el. Isi puse mana pe peretele aspru, unsuros si plin de mucegai iar dupa isi etalase scarba, nu fata de inchisoare, ci fata de auror de la care nu-si mai putea lua gandul. Olórin gasea structura peretelui mai intelegatoare si mai inteleapta decat restul persoanelor pe care le intalnise la Azkaban. Dumerit fata de multe lucruri acesta incepu sa mearga catre iesire. Cu pasi domoi acesta simtii un aer diferit fata de ce se afla in interior. Un aer revigorant, proaspat, abia ce pasise in inchisoare. Olórin trase niste aer in piept si se uita in jurul sau. Realizase ca cineva mai era in inchisoare, cineva care nu avea drept de intrare. Isi insera mana stanga in interiorul paltonului si extrase de acolo o bacheta pe care o atintii catre peretele de langa el. Olórin isi muta intreg corpul catre zid si catre crapatura destul de voluminoasa dar greu de detectat din cauza luminii slabe. "Lumos Maxima!". O lumina extrem de puternica se napustii asupra crapaturii si o descoperii pe o tanara cu o expresie a fetei ingrijorata. Olórin se napustii asupra acesteia fara pic de ezitare si o apuca de brat cu mana dreapta. Mana stanga inclestase bacheta pe care o tinti asupra fetei.
-Cine esti si cum indraznesti sa te infiltrezi in interiorul inchisorii fara sa fi fost detectata?! Esti unul dintre ei, nu-i asa?!
Olórin ridica vocea fara a-i pasa daca este prins. Vocea groasa domina intreg coridorul in timp ce acesta incerca sa afle raspunsuri de la fata.