Her cold skin

[Carsten R. Günther]

Se încruntă involuntar in momentul în care fata încetini si pur şi simplu se aşezase acolo, de parcă avea o veşnicie la dispoziţie. Imediat urma să răsară soarele şi ei bine, el nu avea timp de prostii pe acolo. Se aşteptase fată să fie mai entuziasmată de locul în care urma să o ducă sau măcar înţepată şi nemulţumită. Ea insă era destul de blândă pentru cineva din casa viperinilor. Nu ştia daca era tocmai cel mai potrivit cuvânt să o descrie şi dacă nu vroia doar el să creadă acest lucru, având în vedere situaţia dată.
"Nu te mai smiorcăi atât că nu mai avem mult de mers." comentă monoton şi cu o tentă de răceală în voce, dându-i de înţeles că are aşteptări de la ea deşi nu ar trebui. 
Nu îi înghiţea pe viperini din momentul în care jobenul hotărî să nu îl repartizeze la acea casă. Fiind copil, credea că i se potriveşte, că e oglinda perfectă a unui viperin, că felul de a gândi şi ideile sale se combină perfect cu şarpele de pe insigna robei. Însă era prea calculat şi cerebral pentru un viperin, deşi nebun de felul său, nebunia lui era şi ea calculată, uneori. Se îndepărtă un pic de ea fiind hotărât să îşi continuie drumul singur şi să o lase acolo în semiîntuneric. Oftă plictisit apropiindu-se din nou de ea. 
"Mergi..sau?" zise pe un ton neutru, privind-o câteva clipe pe fată, ţinând mâna întinsă înspre ea, cu palma orientată în sus şi cu degetele răsfirate. Desigur, nu era strict necesar să o ţină de mână în timp ce mergeau, însă el consideră invitaţia indispensabilă în acest caz.