Her cold skin

[Carsten R. Günther]

Fusese puţin derutat de reacţia ei, ce-i drept, ăsta era ultimul lucru pe care îl aşteptase din partea ei în acel moment. Desigur, viperinii erau imprevizibili, şi nu ştia sigur dacă într-un mod plăcut sau nu. Nu reacţionase în nici un fel. Din punct de vedere expresiv se încruntase puţin, abia perceptibil, lăsând-o să îşi facă de cap cât îi poftea inima, pentru ca mai apoi avea să treacă el la acţiune şi nu putea garanta faptul că o să-i placă şi ei acest lucru.
"Să înţeleg că vrei să mă provoci?" spuse el într-un final după ce domniţa îşi termină joculeţul. Îşi trecu scurt degetele lungi prin părul ei ezitând să o apuce binişor de rădăcina acestuia ca să o manevreze cum i-ar fi plăcut lui. Mârâi încet, silenţios chiar, cel mai probabil ea simţindu-i doar vibraţiile gâtului său dat fiind că avea degetul pe buza lui. 
Îi prinse rapid mâna fetei strangând-o cu forţă, aproape să îi rupă oasele fragile ale degetelor. Îşi strecură mâna dreaptă pe lângă gâtul fetei trecând uşor cu degetul arătător prin spatele urechii ei, mângâind-o scurt, doar ca apoi să o prindă bine de păr şi să îi tragă capul pe spate. O sărută întâi pe gât, apoi urcând la bărbie, trecu peste buze, îi atise nasul cu nasul lui, apoi într-un final reveni la buze. O împinse cu putere de primul copac de lângă ei apăsându-se cu tot trupul său de cel al fetei. Cu mâna liberă îi prinse usor bărbia, degetul lui mare fiind bine fixat sub buza inferioară a fetei. Se apropia din ce în ce mai mult cu buzele de buzele ei si se opri milimetric şi surâse. Avea privirea fixată doar pe buzele ei pe car e i le atinse cu vârful limbii şi începu să râdă destul de zgomotos, exact vum făcuse şi în bibliotecă. Îi plăceau provocările, dar îi plăcea mai mult să dea de înţeles că nu este interesat de ele. 
O eliberă brusc din strânsoarea lui îndepărtându-se de ea şi continuând să meargă prin pădure îşi trecu mâna prin părul lui într-o încercare nereuşită de a-l aranja. Nu arunca nici o privire în spatele lui, ştia că o să-l urmeze, şi dacă nu ar fi facut-o, nu era nici o problemă, nu era problema lui, cât despre ea, nu putea să se pronunţe. Din moment ce îl stârnise, nu avea să scape prea uşor, fie în pădure în dimineaţa aceea, fie undeva prin castel, zilele următoare, tot urma să îi accepte provocarea.