Her cold skin

[Splendora Cromwell]

Si ea care credea ca ea era copilaroasa. "Nu e rau deloc." Spuse privindu-l cum pleaca, iar sub zambetul ala dragesc sa chinuia sa gaseasca o cale de a il opri. Sa mearga dupa el sau sa isi cheme bagheta nu erau, in acel moment, cele mai stralucite idei. Si nici sa foloseasca vraji, mai ales complicate, fara bagheta, nu era o idee buna, oricat sange druid i-ar fi curs prin vene. Si acum ce? Asta presupunea timp de meditatie, timp care lui i-ar fi dat un avantaj. Iar ea era plictisita, asa ca opta pentru optiunea usoara. Se concentra cateva minute asupra baghetei ei si stanse energie, pentru ca atunci cand isi despreuna mainilie si le ridica in aer, rosti "Wingardium Leviosa", caci daca mergea sa faci oamenii aflati langa tine sa leviteze, uneori chiar si pentru distractie, mergea si cu o bagheta aflata la cativa zeci de metri mai incolo. Imediat ce cuvintele fusesera spuse, fata se comporta ca si cum bagheta ar fi fost in mana ei si mima cu aceasta, intorcand-o repede spre el si lovindu-l usor de 3 ori in piept, bagheta fizica facand acelasi lucru imediat ce incepu sa leviteze, foarte repede fara a-i da timp de reactie lui, rostind "Vera Verto". Si da, trebuia sa fie acest blestem. Pana la urma si oameni erau animale. Si desi nici nu spera sa il faca fara bagheta, pentru ca omul nu era susceptibil pentru acest blestem, gasise o cale. Zambi in sinea ei apoi, si pleca sa il caute. Si il gasi, acolo chircit, intr-o forma ce parea a fi de pahar, sub bagheta ei care inca levita. Nici nu sperase sa ii iase perfect. Se apropie incet, apucandu-si bagheta, si fara a-l privi, adauga "Finite incantatem." Si de cum isi reveni la normal, in vizibila durere, ii arunca bagheta lui la picioare. "Hai sa nu."

Topic Closed