Landscape

[Carsten R. Günther]

"Penibil?" spuse el mai mult pentru sine decât pentru domnița din fața lui, uitându-se pentru o fracțiune de secundă în gol de parcă încerca să găsească semnificația acelui cuvânt. "Nu e tocmai potrivit pentru cineva de la Ochi de Soim." zise într-un final fixând-o cu privirea destul de rece în semn de reproș și dezaprobare completă. Penibili sunt pufuleții si viperinii, nu cei din casa lui, iar daca ea a fost sortată corect, trebuia să tindă spre desăvârșire, nu spre penibil.
Desigur l-ar fi considerat bun de dus la Sf. Mungo dacă îi spunea toate acestea deliberat direct în față, așa că se abținu de data aceasta. Își retrase brusc mâna, ca arsă ascunzând-o în buzunarul robei.  Făcu un pas în spate intenționând să păstreze o oarecare distanță și îi vorbi rece si nepăsător, cu cea mai evidentă lipsă de interes "Sari și tu peste cină?", făcu o pauză, "Dacă nu, ar fi bine să te grăbești"