Landscape

[Carsten R. Günther]

Se încruntă la ea cu un oarecare reproș vizibil pe fața lui. Dacă ar fi ascultat jobenul la inceputul fiecărui an școlar, ar fi știut la ce se referea și el. Își încordă buzele într-un zâmbet forțat și o analiză din cap până în picioare pe domnița din fața lui, zăbovind un pic cu privirea la pieptul ei, pe insigna specifică casei lor, apoi îi fixă ochii.
"Înțelepciunea peste măsură este cea mai de preț comoară a omului", cită el cu un glas diferit de cel obișnuit. "Îți spun ceva cuvintele astea?"
Nu îi plăcea să o citeze pe Ravenclaw foarte des pentru că devine previzibilă chestia asta de la un student din acea casă, însă acum se potrivea perfect cu situația. Nu i-ar fi placut ca fata să manifeste o indiferență față de casa Ochi de Soim, el era destul de fericit ca jobenul îl sortase aici, dar câteodată avea impresia că mai bine nu venea la Hogwarts, dat fiind peste ce specimene dăduse pe aici.
Îi plăcea la nebunie să cunoască oamenii cu care interacționează, să le cunoscă slabiciunile, placerile, temerile. O sorbea pe fată din priviri ca să nu rateze nici o reacție, nici o mimică a feței.