Sweet dreams

[Lorelei M. Hounsfild]

Spera ca bulgarele sa vina din nou spre ea, la ce reacție bună avea el, dar cu timpul oamenii devin mai indiferenți către asa nimicuri, sau doar și-a pierdut din agilitate. Sigur după atiția ani de tabac, droguri și alcool, nici nu era de mirare ca ii mai scăpa cite un bulgare pe ici pe colo. Importat era sa nu ii scape un bebe în vreo burtica pentru care nu planifica nimic serios.
Cind ii văzuse ochii tulburi îngheța și mai tare. Nu vazuse acei ochi de 7 ani, și cu siguranță că nu se aștepta să îi vadă în asa hal. În sufletul ei se strecurase un sentiment de mila, profunda pentru acei ochi rătăciți ce se adinceau tot mai tare în orbite. Ființa lui emana oboseala cronica, lipsa de somn și un suflet răvășit ce se ascundea după o atitudine serioasa, uneori chiar agresiva. Ii venise sa îl îmbrățișeze, dar știa ca el nu apreciază asemenea gesturi.
Cu fiecare pas făcut înspre ea simțea tot mai tare parfumul de tabac scump amestecat cu un iz de alcool de calitate. Făcuse și ea doi pași în întimpinare, iar cind vruse sa îl facă pe al treilea, se pomenise cu o plecăciune în fata ei. Ce gest drăguț din partea unui nesimțit. Nu își schimbase mult părerea despre el, doar ca sentimentele nu mai erau aceleași. Deseori se întrebase dacă oare simțise ceva pentru el, sau doar fusese o iluzie. Cel mai probabil a fost o iluzie, toți fluturii din stomacul ei deja s-au uscat și nu mai sunt buni nici de afișat în colecție, timpul ii transforma în praf deja.
Se uita la el stupefiata dar făcuse și ea o reverență ca în vremea cind dansa balet pe coridoarele școlii. Bună seara, domnule profesor. Ce vreme minunata pentru a depana amintiri, nu-i așa? Era sigura ca pentru asta și fusese chemata, este inevitabil, în momentul în care doi oameni care se știu de ceva timp sa vorbească despre viitor fără, ca să-și amintească trecutul, mai ales un trecut ca al lor. Deși nu era nimic spectaculos în asta, oricum pentru un suflet naiv de copila a fost o drama in tot sensul cuvintului.