Sweet dreams

[Lorelei M. Hounsfild]

Nu doar țigările lui nu o prindeau, compania lui nu prea o înfrumuseța, dar ma rog e bun cum este deja. Dacă nu avusese suficienta minte cit sa refuze politicos invitația. Dar cum sa refuzi cind asa o persoană importanta te cheamă sa înghețați împreună într-o zi de iarna pe străzile unui oraș vechi, plin de magicieni?
La drept vorbind nici o data nu ii placuse cafeau in modul în care el i-o pregătea. O bea doar pentru el, ca asa face Sasha și ca trebuie sa facă și ea, idei stupide adolescentine. Ii placuse mereu ceaiul in diverse combinații, iar cafeaua o bea numai pe cea cu lichior și multa frișcă. 
Privirea lui idioata deja o enerva, deja văzuse omul disperat din spatele acelei priviri glaciale, nu mai era nevoie sa se prefacă. Se uita și ea la el, iar acest joc de priviri ținuse ceva timp. Ii venea sa ii zică ca degeaba se străduie, nu o sa obțină nimic azi. Ce vrea el nu e în stocul magazinului, iar pina la depozit e departe.
A vrut sa ii muște degetul, dar se gindise ca nu chiar curat și dezinfectat. Nu ii placea acel joc cu buzele ei, de pupat precis nu avea sa o pupe, numai împrăștia microbii peste tot pe fața ei. Cind ii atinse parul voise sa îl plesneasca,nesimțitul, dacă nu știa el, asta doare. Petrecuse ceva timp în fata oglinzii ca să se aranjeze, iar el ii stricase coafura. Totuși era un plus în toată asta. El se apropiase suficient de tare incit ii putea fura din căldură. Ce bine, cald plăcut... Ce zisese el acolo? Ceva de fumat? Ducase dracului cu morala, ea vroia sa se încălzească. 
Nuuuuu, iar frigul se strecurase între ei și micuțul grăunte de căldura acum s-a evaporat. Ezita sa se pornească de tema sa nu se evapore chiar toată căldură pe care o luase de la el. 
Într-un final se urnise din loc și îl urma tăcută. Avea sa ajungă într-un loc cald unde va asculta toată morala lui fără ca să o ia în considerare. Ce plictisitor era atunci cind era vorba de afaceri serioase. Simțea ca va fi o întîlnire lunga și inutilă.