just a visit

[Carsten R. Günther]

Să o ia naiba de puștoaică răzgâiată și obraznică, știa cum să-l facă să regrete că s-a legat de ea, sau mai bine zis că a băgat-o în seamă din proprie ințiativă. Chiar dacă viperinița nu era capabilă să fie deloc discretă într-un loc public, îl amuza într-un fel atitudinea ei, însă nu la fel de mult cum îl enervase gestul ei total nechibzuit din acel moment. Scrâșni din dinți urmarind-o foarte atent cu privirea și nu schiță nici un zâmbet în momentul în care își auzi numele. O placere? El? Îi era cam greu să o mai creadă și pe asta. Cu siguranță prezența lui nu trezea asemenea sentimente nimanui avand în vedere ca mereu avea grijă să îi lase pe cei din jur cu un gust amar după interacțiunea cu el.
"Spre deosebire de tine eu am dușmani pe aici!"comentă sec aruncând o privire cercetatoare prin încăpere concentrandu-se mai apoi asupra fetei. "Cine ar fi crezut că o viperiniță ca tine e atât de iubită prin locurile astea."zise el un pic mai blând făcând aluzie la scena de mai devreme cu vânzătorul. Văzând că se departase cam mult de el o urmări până la rafturi încruntat și foarte atent la fiecare mișcare a ei. Deci Splendorei îi placeau poțiunile, nu era de mirare, cei ce nu se încred în baghetă, acționeaza cu poțiunile - cel mai pervers și în același timp draguț mod de a omorî sau tortura pe cineva. Afișă pe față un zâmbet de psihopat uitandu-se undeva în gol până când ea se poziționă în fața lui. 
"De la unu la zece, cât de bună ești la poțiuni? și mă refer la cele din afara orelor de la Hogwarts" șopti el încet evitând întrebarea ei, care era și lipsită de importanță de altfel. Daca îi placeau atât de mult poțiunile pe cât lăsa să se vadă, atunci ar fi putut să folosească acest lucru în avantajul lui, curând.