just a visit

[Carsten R. Günther]

Prea multă vorbărie pentru o singură zi, deja la jumătate din tot discursul ei căscă lung și somnoros chinuindu-se să-și țină în continuare ochii deschiși. Ce-i drept fusese puțin surprins de sărutul sălbatic al fetei, însă nu se opunea niciodată unei domnițe ce venea de bună voie în brațele lui, motiv pentru care îi răspunse la sărut strecurându-și limba în gura ei printre buzele ei pline și trăgând-o în bratele lui o forțase practic sa ia loc peste el pe acel scaun. Nu reuși să-și strecoare mâinile în spatele ei ca să o apese mai puternic, pentru că micuța viperiniță se retrase imediat. Rămase rece și indiferent, dar cel mai important, tăcut. Pentru el era esențial să știi să taci și să acționezi în momentele potrivite, nu când te lasj purtat de instincte. O auzi vorbind despre un fior pe spate lui. Trebuia să recunoască că avusese un fior, însă cu siguranță nu în acea zonă, dar asta era altă poveste, pe care i-ar fi spus-o și ei, însă probabil l-ar fi înțeles total greșit și în plus, nu îi statea în fire să facă aluzii de genul verbal, preferând să acționeze. 
Într-un fel sau altul înțelegea despre ce era vorba pentru că el era în aceeași situație cu vrăjile, putea să le facă fără baghetă șo fără să existe o incantație specifică, și totuși poțiunile erau materiale, vrajile nu.
"Ce ai vrea în schimbul unei poțiuni?" zise el scurt după ce o ascultă până la sfârșit fără să mai comenteze nimic.
Se ridică de pe scaun și se apropie mai mult de ea luând din mers o sticluță mică de pe masa cu un conținut verde albicios încercând să citească inscripția.