just a visit

[Carsten R. Günther]

Oare chiar nu înţelegea viperiniţa că el nu vrea în nici un caz să îi înţeleagă sau şi mai mult să îi fure în vreun fel talentul la poţiuni. Vroia să facă ea treaba cea mai grea, şi anume realizarea poţiunii propriu zise, iar el doar să o folosească. Totuşi menţionase ceva despre faptul că nici ea nu ştia la ce folosesc sticluţile alea pline cu lichid colorat. Căzu pe gânduri pentru o clipă fără să o scape nici o secundă din ochi, cine ştie ce nebunie o mai apuca pe acolo.
"Nu vreau să înţeleg poţiunile, Splendi."spuse el într-un final şi se plimbă din nou prin încăpere până ajunse în spatele ei şi apropiindu-şi buzele aproape de urechea fetei îi şopti"Vreau să le folosesc".
Ar fi fost prea frumos să fie adevărat ca viperiniţa să devină furnizorul lui propriu de poţiuni, în schimbul unui serviciu din partea lui bineînţeles. Îi plăcea să fie echitabil cu cei din jur, dinte pentru dinte, ochi pentru ochi, favoare pentru favoare. Se îndepărtă rapid de ea rătăcindu-se din nou prin mulţimea de rafturi în cautarea unei noi potiuni interesante, dat fiind faptul că fata i-o luase pe cea anterioară.