Sweet dreams

[Lucas Sasha Neitzke]

Oare de ce ii placea sa o complice atat de mult si sa o duca in extreme, mereu a fost complicat cu ea, stia sa il joace pe degete, doar ea stia sa o faca si o iubise pentru chestia asta. Marai scurt in incercarea de a reveni la realitate, concentrandu-se asupra fetei, oare simtea repulsie fata de el? Scarba, ura sau dispret? sau poate ca nici una dintre ele, atunci ce o fi? Vroia sa ii puna atat de multe intrebari pe langa subiectul care il interesa cel mai mult si a carui aspiratii i le distruse ea intr-o fractiune de secunda. Si totusi, o stia mincinoasa si vicleana, si culmea era, ca nu o invatatse el toate smecheriile de care era in stare. 
Nu stia motivele pentru care ea plecase, dar sigur nu o facuse fiindca nu ii placea la Hogwarts. Apoi, nu era problema lui si nici nu dorea sa fie impertinent asaltand-o cu intrebari al caror raspuns nu trebuia sa il stie. Zambi vag, usor absent, si totusi concentrat asupra fetei, coborându-si privirea spre paharul pe care il si lua intre degete si il dadu peste cap dintr-o singura miscare simtind cum ii arde gatul, senzatie incredibil de placuta. Isi linse buzle cu limba intr-un mod destul de evident si lipsit de tact de fata cu o domnisoara dupa care isi aprinse rapid o tigara folosind paharul gol drept scrumiera. Ii facut chelnerului semn cu mana sa ii mai aduca un pahar apoi ii cauta cu ochii sa-i surprinda privirea ei.
Inexplicabil simtea o anume detasare fata de obisnuitele lui enervari atunci cand era acolo, lucru care se putea datora unui singur factor. Intrase in interactiune cu una din persoanele care il privise cel mai simplu si clar, vazandu-l exact asa cum si-ar fi dorit el sa fie: un simplu profesor arogant si afurisit. Nu, el nu si-ar fi dorit sa fie asa. Niciodata nu a vrut asta, desi asta i se intamplase. Isi dorea sa fi putut fi un astfel de personaj caruia sa nu ii pese, sa nu dea doi bani pe lucrurile care nu se incadreau in limitele impuse de rolul sau.
"Din pacate, multitudinea de masti sociale te face uneori ori sa te pierzi definitiv pe tine, nu-i asa, Lorelei?", lucru care i-ar fi placut sa i se intample. Tragea incet din tigara fiind hotarat sa o pastreze mai mult si expira fumul direct in fata ei, stiind ca nu o deranjeaza, sau mai bine zis, nu a deranjat-o in trecut.Fu tentat sa rupa tacerea cu alte cuvinte, dar se limita la atat. Parca se mai linistise cand aflase ca nu e la ea, poate chiar se bucura insa nu isi dadea seama de acel lucru. Isi imagina un alt sfarsit al acelei seri, una din scene fiind cum o tortureaza in padurea interzisa pentru ca sa obtina ce isi doreste. Zâmbi scurt din coltul gurii atingându-i abia sesizabil obrazul cu mana libera, cealalta fiind ocupata cu tigara. Era la fel de fina si calda.