Sweet dreams

[Lorelei M. Hounsfild]

Practic si uitase unde se afla. Caldura bauturii o facuse se inmoaie incetul si mai nu adormea acolo, era foarte obosita. Abia ajunsese in tara, nici nu reusise sa despacheteze, nimic si se trezise deja in drum spre el. Acea fiinta misogina care tindea sa isi indeplinesca scopurile calcind peste oameni,  mergind printre vise sfarmate. Ce-i drept ca nimic din astea nu mai conteaza acum. Undeva departe o asteapta soarele ei, bucatica ei de fericire, iar domnul din fata e doar o iluzie a copilariei.
Ce, vrei sa recunosti totusi ca te-ai pierdut in propriile minciuni?
Omul acela avea sa moara de cancer pulmonar in citiva ani, dar nu avea de gind sa ii dea ea asa informatie, stiind la cit de afurisit este si cit de tare uraste el sa te atingi de pretioasele sale vicii, fie tigara, bautura sau femeile. Cine stie ce deprinderi noi au mai aparut de cind nu il vazuse, dar nu mai conta, oricum ea nu avea ceea ce el dorea si chiar daca avea nu ii dadea lui nimic, aceea era mostenirea ei, facea ce vrea cu ea. Desigur el nu avea nici cea mai vaga idee despre asta, dar acesta era micul secret de familie pe care trebuia sa il duca in mormint, asa cum au facut parintii ei.
Ridicase o sprinceana atunci cind el se intinse sa o atinga, i se paruse in plus gestul, nu dorea sa se mai retina in  acle loc prea mult timp, avea multe de facut in citeva zile cite le avea rezervate pentru aceasta mini vacanta. Ii venea sa se ridice si sa plece, dar caldura o tinea pe loc.
Intr-un final se adunase, puse plamele pe cotierele scaunului si se ridicase cu gindul sa plece de acolo, deoarece discutia ajunsese intr-un punct mort, el a aflat ce trebuia sa stie, iar ea mai avea multe de facut. Se indepartase citiva pasi si....