Sanity

[Carsten R. Günther]

Obișnuința îl forța să citească o carte în drum spre turnul celor de la Ochi-de-Șoim. Era destul de târziu și trebuia să se întoarcă până la ora stingerii, însă era prea nerăbdător în privința acelui ghem de hârtii vechi care ascundeau veșnicia, cunoștința și puterea. Paradoxal era faptul că puteau fi accesate de oricine, doar că cei din jurul lui își băteau capul de materialitatea acestei lumi. 
Mergea încet pe lângă perete evitând astfel să lovească pe cineva, având o atenție distributivă putea să deslușească orice siluetă apropiindu-se de el din față. Deodată se trezi încolțit la perete și înjură în germană pregătit să îl blesteme pe cel care îi făcuse asta. Își ridică privirea și cine să fie.."Splendora" fu tot ce spuse si afișă un rânjet aproape sincer pe față. Nu o mai întâlnise de ceva timp prin castel de la incidentul neplacut de pe Aleea Nocturn, oare îl evita sau era o simplă coincidență? Îi prinse pumnul în palma lui și închise cartea cu un zgomot puternic.