Sweet dreams

[Lucas Sasha Neitzke]

Nu ii conveni de nici o culoare atitudinea ei, ba si mai mult, felul in care ii vorbise, de la inflexiunile vocii pana la cuvintele pe care le scoase dintre buzicile ei fermecatoare. O analiză din nou destul de insistent de sus pana jos pret de cateva secunde bune apoi facu un pas in spate cocotandu-se pe masa la care tocmai statuse impreuna cu ea.
"Prefacuta mica ce esti, te-am invatat bine." ridica usor din sprancene, privind-o cu un fals aer meditativ. Daca ar fi fost altcineva in locul ei, ar fi incercat macar cat de putin sa fie intimidant. Dar nu. Era aproape convins ca daca se lua de ea mai mult timp aveau sa ii dea lacrimile, chestiune care ar fi fost o incununare de succes, daca ar fi avut mai mult chef si mai multa inspiratie in ziua aceea. Desigur, nu putea exclude faptul ca devenise si ea la fel de insensibila ca si el, lucru care l-ar fi enervat putin mai mult decat poate suporta in mod normal. Momentan era inca calm, dar nu putea garanta ca va dura prea mult timp acea stare de liniste.
O privi cu gura intredeschisa cu admiratie si repulsie in acelasi timp. Nu stia ce sa faca cu ea, avea sentimente, ba nu, ganduri, in nici un caz sentimente, foarte contradictorii, sa o scuture putin sau sa o alunge de unde venise. Si totusi, ea inca avea ceea ce ii apartine lui, stia ca mintea atunci cand ii spusese cu fata aceea inocenta ca nu stie unde e, stia foarte bine, iar el avea sa afle. Isi aprinse rapid o tigara si o termina la fel de rapid timp in care nu o scapa nici pentru o milisecunda din priviri, nici macar nu clipi. Apoi dintr-o singura miscare se pomeni din nou in fata ei. Ranji scurt descoperindu-si dintii ciudat de albi avand in vedere cat de mult obisnuia sa fumeze, apoi o prinse rapid cu ambele maini de coapse saltand-o pe umarul lui si o scoase afara din localul acela. Mergea destul de calm cu ea pe umar, iar nici unul din vrajitorii de pe strada nu parea sa le acorde vreo importanta deosebita. O duse intr-un loc mai retras si o arunca direct in zapada rece. Isi scoase rapid bagheta din buzunarul robei si o indrepta spre fata din fata lui. "Spune-mi, Lorelei, unde e?" vorbi el cu un ton rastit, dar cu o doza subtila de calm si rabdare, daca il tinea mult in suspans, s-ar fi putut termina urat pentru ea, foarte urat.