Sanity

[Splendora Cromwell]

Statea acolo, lipita de pieptul lui, apasandu-se tot mai tare in el pentru a fi sigura ca nu ii se vede fata, si auzi pasi trecand pe hol semn ca Plesneala plecase. Mai zaboivi asa cateva clipe, perduta in aprfumul lui, pana ce se simti luata de talie si se uita la el. Avea o privirea blanda, contrar cu ceea ce vazuse ea pana atunci, lucru socant, avand in vedere circumstantele si faptul ca tocmai il folosise. Stia ca se prinsese, ca doar nu era atat de prost, si mai stia si ca sarise calul, si totusi.
"Esti neobisnuit de bland astazi. Vre-un motiv anume?"
Ii se adresa incet, prinvindu-l in ochii aia mari, neobisnuit de frumosi, iar cand ii simti mana pe gat, incepu sa zambeasca din instinct si isi arcui capul dupa cum se misca el.
Cand ii simti mana pe sten se lasa pe spate, cu un ranjet salbatic, dar il aduse inapoi ca si arsa si ii prinse mana in a ei, imediat ce ii auzi replica.
"Hai sa nu... nu aici cel putin" Ii spuse, observand ca se retrage.
Statu asa doua minute, si il privi, apoi se apropie de el cu pasi marunti. O entuziasma, intr-un fel, setea lui de nebunie asa ca ii prinse mana in a ei, si fara sa ii spuna nimic, incepu sa il traga dupa ea pe hol, tocmai pana in turnul celor de la Ochi de soim. Intrezari poteca, dintre doua turnuri alaturate si o lua pe scari, cu el dupa ea, pana in fata ei.
Odata ajunsi fata mai domoli pasul, si cand ajunse la mijoc ii dadu drumul la mana. O priveliste minunata se asternea acum in fata lor. Erau la vreo 30 de metri inaltime si se mai vedea si lacul scaldat in minunatiile serii. Se catara cu grija pe marginea potecii, apoi se intoarse spre el si ii intinse mana.
"Ai incredere in mine?"