Reset your mind

[Christine Fournier]

Deschise ochii incet avand pleoapele extrem de grele si primul lucru care il zari fusese nimic. Spre mirarea ei, nu se speriase si nici nu i se paruse ceva neobisnuit, de parca stia ca trebuie sa fie acolo, de parca avea imprimat in subconstient ziua cand o adusese cineva acolo, dar cine? nu iti mai aducea aminte. Zacu cateva minute bune nemiscata in pat uitandu-se in gol la tavan, fortandu-se sa-si aminteasca evenimentele din zilele trecute.
Nu totul se dovedi a fii roz dupa aflarea adevarului si dezvaluirea tuturor secretelor. Acum ajunsese sa isi urasca viata mizera cu si mai multa ardoare, sa isi doreasca sa plece undeva departe sa nu o gaseasca nimeni, sau sa ramana acolo, in spital, in spital se afla,nu? Lasa capul sa ii cada intr-o parte pentru a cerceta imprejurimile, nu stia de ce facea aia pentru ca oricum isi daduse seama de locul acela dupa mirosul greoi, intepator si bolnavicios ce plutea in salonul de o singura persoana. De ce o puse singura in salon? Avea o multime de intrebari si pe nimeni caruia sa i le puna. Auzi bataile in usa si inghiti in sec. Ii era frica de cine ar putea sa apara, si banuielile ei se adeverira intr-un mod lamentabil.
Prrea tarrrziu pentrru asta. Raspunse destul de sigura pe ea. Daca asta e tot ce vrrroiai sa-mi spui poti sa pleci. Nici nu vedea rostu pentru care ar ramane. Tot ce ar avea sa-i spuna sau sa-i explice nu puteau sa o faca mai increzatoare in el cu nimic.