Sanity

[Splendora Cromwell]

Ofta adanc. Si statea acolo, cu mana inca intinsa spre el, intrebandu-se incontinuu de ce anume vroia sa ii arate tocmai lui asta. Secretele ei nu prea erau potrivite spre a fi aratate si totusi, in acel moment, si pentru un oarecare motiv necunoscut, simtea nevoia sa ii arate asta tocmai lui, din cauza unei ideei absurde infiripate in subconstient si sustinuta da darul ei al simtirii cum ca e lucrul cel mai bun de facut si deasemenea un gand cum ca in lumea asta nu il mai avea decat pe el. Observand ca tace, si ca nu intentioneaza deloc sa ia initiativa ii sopti un "Very well then." Apoi fara a sta prea mult pe ganduri, se intoarse pe calcaie spre partea abrupta. Privea in gol, ca o papusa, constienta de ce avea sa faca, apoi un suras ii aparu in marginea gurii. Nu mai avea nimic de pierdut. Afisa nou un zambet sadic, de data asta, mai mare, si fara a i da macar sansa sa reactioneze, se arunca in gol, nu inainte de a adauga. " Don't miss me to much."