Dear past self

[Katerina Hale]

Cumva, întrebarea Emei reușise să o facă pe Kat să râdă la gândul unei întrevederi cu o versiune din trecut a sa. Dacă, teoretic vorbind, așa ceva ar fi fost posibil, ar ieșit destul de rău pentru omenire. O singură Kat era de ajuns să cauzeze probleme și să facă năzbâtii. Dar două? Dear lord, ar fi început apocalipsa. 
După ce își calmă izbucnirea spontană în râs, care oricum nu durase mai mult de 20-30 de secunde, Katerina privi gânditoare în gol, zâmbind amuzată. Ce și-ar fi spus dacă s-ar întânli cu ea însăși de acum 5 ani? Probabil ar fi început direct cu o listă de lucruri pe care ar fi vrut să le schimbe pentru un viitor mai bun. Și-ar fi avertizat în primă instanță versiunea tânără să evite anumite evenimente care chiar i-au adus probleme. Și ar fi continuat acea listă ca pe o bolboroseală fără sens până când ar fi realizat că este inutil să schimbe viitorul și ar fi trebuit să se axeze pe lucrurile importante.
”I-aș spune să aibă mai multă încredere în ea,” îi răspunse, ieșind din ”transă” și privind-o pe Ema cu un mic zâmbet. ”Să înceteze să mai țină cont de părerea altora și să nu-i fie teamă să fie ea însăși. Și probabil să nu mai mănânce dulce după miezul nopții.”
Chicoti, gândindu-se la gândul unei versiuni din viitor a sa care îi ține morală unei Katerine cu 5 ani mai tânără că ciocolata e divină, dar se pune pe șolduri, burtă și coapse.
”Dar tu ce i-ai spune unei Eme de acum 5 ani?” o întrebă Șoimeanca, curioasă.