Reset your mind

[Lucas Sasha Neitzke]

O durere de cap ingrozitoare ii invadase inevitabil capul cand o auzi pe micuta pustoaica care refuzase deja sa se mai zbata inutil in stransoarea lui. Foarte bine, constientizase, in sfarsit, ca e inutil sa se lupte cu el, dat fiind faptul ca avea o forta mult mai mare din punct de vedere al naturii sale de barbat si al varstei, dar si a experientei cu asa fetite razgaiate ca ea. Trebuia sa recunoasca ca avusese intr-un timp o problema cu femeile si alcoolul, combinandu-le fara nici cea mai mica jena, pana avusese experienta..dragostei? In nici un caz, ceea ce avuzeze el cu India nu era in nici un caz dragoste, nu exista pentru el un asemena concept jegos, pur si simplu femeia aia l-a atras suficient de mult incat sa se casatoreasca cu ea, o greseala evidenta, bineinteles. Isi scutura capul alungand imaginea ei din mintea lui, care nu ii mai starnea nici un sentiment, nici o emotie, nici o amintire concreta. Acum putea spune cu siguranta ca se vaccinase impotriva sexului feminin pe viata, folosindu-le doar pentru scopurile lui mai mult sau mai putin ascunse.
"Nu te mai smiorcai, te duc la Hogwarts, scoala aia tampita." comenta el scuturand-o poate un pic prea mult decat era necesar. Fiind fost elev la Durmstrang mereu suferise de o antipatie irevocabila fata de scoala aceea infecta de Hogwarts, la care avusese proasta inspiratie sa se angajeze profesor si sa o intalneasca pe Lore, o alta pacoste pe capul lui timp de cativa ani.
Iesise afara cu tot cu fata si inspira adanc aerul curat al libertatii. Fusese inchis destul in spitale la viata lui, dat fiind ca avea o afinitate aparte pentru droguri si alcool si de fiecare data cand scapa de acolo inspira cu lacomie aerul proaspat de afara. Ii arunca o privire urata fetei si ramase in acea pozitie pret de cateva secunde. Doar o privea, nu ii observase trasaturile fizice in acel salon intunecat, iar aici avea toata lumina asupra ei, razele soarelui in parul ei de o culoare, nu se pricepea sa zica ce culoare, insa una ciudata, unica...abilitatea de magmetamorf. O trase mai aproape de el prinzand-o de parul de la ceafa cu ambele maini. O lipi de pieptul lui si ofta scurt. O saruta usor, atingandu-si buzele de pielea ei fina si moale a fruntii abia sesizabil. Nu ii vroia raul in acel moment, era doar un copil, iar el, ei bine, nu era chiar cel mai nesuferit monstru. "Sa fii cuminte" fu tot ce spuse inainte sa dispara cu ea in secunda urmatoare, intentionand sa o lase in Hogsmeade de unde s-ar fi descurcat ea si singura.

ooc: Am si uitat cu ce am inceput acest topic, daca vrei incepem altul