Now I see

[Christine Fournier]

Daca Merlin, celebrul Merlin ar fi fost in viata, probabil ca s-ar fi ascuns sub pat de frica Domnului Sasha. Era chiar mai puternic si mai vigilent decat crezuse ca ar putea fi orice om sau vampir, ceea ce ii dadu cam toate planurile peste cap. Bine, asta insemna doar ca trebuia sa faca altele. Si inca ramanea un mister de ce si-l dorea ea mort (desi lucrurile ar fi devenit clare daca ar fi aflat ca el, afurisitul, ii stersese memoria, ca un las nesuferit si indolent ce era! ).
Sasha, cati ani ai? Facu o pauza scurta si se incrunta dupa ce-i spuse numele, simtind ca nu suna deloc bine. Nu indraznise niciodata pana acum sa ii spuna pe nume, desi fiind inca un copil se mai purta si ea neadecvat cateodata.
Ce cauta ea aici? Nemurirea sufletului. De parca putea sa caute altceva decat belele! Se strecura pe sub una dintre mainile pe care el le tinea in laterala ei, iesind din efectul se sandwich presat intre el si perete. Frica incepea sa ii dispara direct proportional cu distanta dintre ei, asa ca se indeparta cat de mult ii permitea acea incapere.
Obtin ceva daca-ti spun?, intreba intorcandu-si capul spre el si renuntand sa mai cotrobaiasca printr-un cufar prafuit, langa care se asezase in fund. De la el invatase cum se faceau afacerile. Nu oferi nicio informatie fara sa primesti ceva la schimb. Era simplu, atat de simplu incat nici macar nu intelegea de ce comportamentul asta dadea adesea gres.
Prinde. Se obosi sa-l avertizeze si verbal, desi presupuse ca reflexele lui erau suficient de bune pentru a actiona oricum. Ii aruncase un medalion masiv pe care-l gasise in cufar si pe care-l catalogase ca fiind confectionat din argint. Era momentul testarii miturilor. Vampirii nu puteau atinge argintul, nu? Pe toate blestemele din lume, trebuia sa existe si o slabiciune la creatura din fata ei! Nimeni nu este invincibil.