Now I see

[Lucas Sasha Neitzke]

Nu se stradui sa prinda obiectul aruncat de ea, concentrandu-si fortat privirea pe carte. Faptul ca fata aprinsese lumina ii facilita posibilitatea de a vedea ce anume era cu volumul, insa din nefericire, daca nasul lui era absolut imbatabil, ochii lui nu erau la aceeasi inaltime. Fiind miop in forma sa umana, ochii lui pastrasera acel defect si sub forma de vampir, motiv pentru care daca de la apropiere vedea orice detaliu, oricat de mic, avea o limita foarte zgarcita, avand aceasta capacitate undeva pe la un metru si putin. La distanta, vederea lui era doar putin mai ascutita decat aceea unui om, astfel incat nu reusi sa studieze obiectul din mainile fetei. Se asigura ca ea nu avea sa ii scape chiar asa usor printre degete, din moment ce atunci avea chef de ea, aplicand tacit o vraja anti-Disparitie, desi era minora si clar nu avea dreptul sa o foloseasca.
Se apropie mai mult de ea, reusind in cele din urma sa inteleaga care era problema cu volumul. Ridica usor dintr-o spranceana. "Aparent nu ti-ai schimbat prea mult preocuparile in ultima vreme." comenta incet, amintindu-si de legatura ei atat de enervanta pentru el cu Magia Neagra. Ar fi preferat sa ii suceasca gatul cu mainile lui decat sa o stie implicata pe veci in asta, insa simtea ca acest fapt era absolut inevitabil.
Oricum, inteligenta e intodeauna legata de intuneric, si asta invariabil. Orice persoana cu o inteligenta suficient de bine dezvoltata avea sa fie atrasa intodeauna in primul rand de intuneric, si abia apoi de lumina. Sigur, oamenii de tot felul erau atrasi de intuneric, insa oamenii cu o capacitate intelectuala superioara puteau percepe cantitatea enorma de cunoastere pe care o punea intunericul la dispozitie, dincolo de moda seductiva a acestei laturi. Isi miji usor ochii. "Ba chiar ai avansat..." Isi dilata usor narile, inspirandu-i din nou mirosul personal.