Do Or Die

[Lucas Sasha Neitzke]

Placerea era de partea lui in orice situatie ce implica pustoaice talentate de la Hogwarts, sau pusti, nu avea preferinte de sex cand venea vorba de interesele lui de a avea cati mai multi oameni de partea lui. De ce? foarte simplu, intr-o lume in care magia neagra era la moda, nu puteai fi cu un pas inainte decat prin detinerea de informatii. Bineinteles, stabilea criterii clare de afaceri cu orice individ in parte, urmate de o vraja care nu permitea nici uneia din parti sa palavrageasca cu altcineva orice legat de planurile lui, iar cand intalnea omuleti cu abilitati interesante il atragea de partea lui. Avea o armata intreaga de elevi de la Hogwarts, doar astia cautau belele in afara scolii. El fiind fost elev la Durmstrang, iar mai apoi profesor la Hogwarts facea mereu comparatii pe unde intuitive, pe unde pe buna dreptate in ceea ce priveste sistemul de invatamant si rigurozitatea acestuia. Domnisoara din fata lui era cu siguranta o eleva la Hogwarts, ii mirosea de la o posta. Sa fi fost la Ravenclaw? sau viperinita? Nu intelegea de ce viperinii erau mereu asociati cu potiunile.
Zambi scurt evitandu-i intrebarea si isi aprinse o tigara imediat ce primi paharul comandat, fara sa o scape din priviri pe micuta din fata lui. Vroia sa stie totul despre ea, absolut totul, fara nici cea mai mica exceptie din viata ei, fiecare detaliu aparent irelevant. Trase un fum din tigara fara sa spuna nimic amestecandu-l in gura cu o picatura din lichidul paharului sau. Isi trecu rapid limba peste buza de sus agatand usor coltii un pic cam tociti aproape insesizabili crescuti un pic mai mult decat restul danturii.
"Spune-mi scumpo, cum ai reusit sa devii atat de veninoasa?"zise el intr-un final facand aluzie la incidentul de mai devreme in care ii daduse potiunea aia. Intinse spre ea mana in care tinea tigara invitand-o sa traga si ea un fum din acelasi sul mic de hartie umplut cu tutun si aprins in capat.
Abia atunci constientiza ca nici macar nu stia cum o cheama, desi isi imaginase deja in cap mii de scenarii privind viata ei din simplul ei comportament in acea perioada extrem de scurta de timp. I se potrivea de minune numele Anastasia, ii amintea de o rusoaica focoasa pe care o intalnise la Berlin intr-o noapte ploioasa. Da, Anastasia, asa o sa ii spuna de acum indiferent cum o botezasera parintii ei. Ranji vizibil asteptand sa ii raspunda la intrebare, sau poate nu avea sa o faca, ii placeau surprizele cand era bine dispus.