Do Or Die

[Splendora Cromwell]

Il privea cu dispret, ranjind atat de tare cu maxilarul inclestat la maxim si dintii la vedere, incat aveai impresia, mai degraba, ca muscase din ceva foarte intens, decat ca rade.
La figura de ansamblu se mai adaugau si niste ochi mari, vizibil mijiti, din cauza extinderii tot mai mari a muschilor maxilarului, ce ii acaparasera treisfert de fata gandindu-se la aceiasi scena de mai devreme.
Stransese in ea o energie destul de puternica, dar nedorind sa dea drumul scutului care probabil l ar fi sters de pe fata pantului asemenea unui fir de praf ce statea in fata narilor ei mult prea dilatate, la fel cum se intampla cu toti cei care ii doreau moartea, isi spusese ca nu e cazul, oricate sentimente de teroare si groaza percepea venind din partea lui si isi redirectiona toate emotiile ce faceau aceasta acumulare energetica posibila, spre masa din fata lor, care incepu sa tremure vertiginos in cateva secunde, sub ochii ei din ce in ce mai galbeni, si in ciuda faptului ca se spunea despre ea ca nu isi prea putea controla emotiile si deci puterile, reusi in cele din urma. Se ridica brusc si apuca masa de un capat si de altul cu ambele maini, lasandu-se pe ea, moment in care aceasta se opri din tremurat brusc sub apasarea fetei a carei maini devenisera rosii, si se apleca in fata spre el zambindu-i oarecum mai pasnic.
Si oricate fantezii avusese prin scoala cu profesorii ei, ca oricare alt elev cretin care descopera pentru prima data hormonii, tipul din fata ei nu ii placea de nici o culoare.
Nu avea cu nici un chip acele treasaturi fizice si morale si mai ales acea energie benefica si linistitoare pe care le cauta ea la cineva cu care ar putea stabili sau nu o oarecare legatura, iar atitudinea de baiat rau nu ii se potrivea deloc.
Inchise ochii adulmecand lacom fumul de tigare si zambi. Se retrase aproape imediat indreptandu-se de spate apoi arunca un galben pe masa preferand sa nu ii raspunda. Caci ce idiot ar fi refuzat ajutorul si bunele ei intentii caci de maniere nici nu se putea pune problema, mai ales cand ii erau oferite de buna voie si in rare ocazii. Si mai ales cat de imatur trebuia sa fi ca sa raspunzi unui gest de binefacere cu o atitudibe de psihopat.
"Multumesc pentru ceai." Spusese, ignorandu-i complet intrebarea, realizand ca nu avea cu cine purta un dialog din moment ce el o ignorase primul.
"As spune ca a fost o placere, dar as minti." Adauga zambind, schimbandu-si mutra intr-una serioasa aproape imediat si incrucisandu-si mainile la piept, iesi agale din ceainarie.