Nobody gets justice

[Ema Snow]

• Cineva trebuia sa gandeasca inainte de a actiona... Ema simti instant acel fior de draci atat de rece pe sira spinarii si, totusi, atat de fierbinte la ceafa. O parte a mintii ei isi aminti ca si gheata ardea pe o piele calda, de unde si dificultatea de a separa senzatia de la foc de cea de la inghet. Trecu imediat prin sentimentul de ameteala dat de adrenalina eliberata brusc si care n-are unde sa fie consumata. Pentru doar o fractiune de secunda, Atriumul deveni un loc intunecat si foarte indepartat; vedea doar scanteierea aurie a statuii. Inspira adanc, dar pe cat putea de discret, rearanjandu-si zambetul pe buze. 
  " Cineva trebuie sa aiba curajul de a actiona" ridica ea din umeri in cea mai dulce maniera, desi facu comentariul pe o voce destul de mica. I se mai intampla sa se gaseasca in situatii la limita si sa-si doreasca sa-si varaie toate cuvintele care-i stateau in gat, dar sa se abtina din varii motive; primul care ii venea in minte era diferenta oficiala de pozitie, Snow stia prea bine ca autoritatea lui Dupont era ceva mai sus decat a ei.
  Apoi clipi, cumva luata pe nepregatite de hopul din mesaj. Snow nu era o pacifista ca la carte, desi rareori cauta sa ambaleze o cearta (iar cand o facea, in majoritatea cazurilor exista un motiv foarte bine definit in spate; un rau mic pentru un bine mare). Nu cauta sa si-o faca pe Dupont inamica, chit ca relatia lor in scoala nu fusese cea mai cea. Poate era mandria scolareasca la mijloc, diferentele lor de statul sau hormonii care faceau ca majoritatea adolescentilor sa fie mai acidulati decat norma, poate era pur si simplu plecarea pe un picior gresit. Avusesera cercuri diferite, se perindasera prin situatii diferite si avusesera alt set de valori de-a lungul anilor de scoala. Poate erau toate astea, poate erau doar cateva sau niciuna. Nici ca mai avea importanta. Calcau amandoua in viata de adult responsabil acum, Snow trebuia sa se comporte ca atare.  Isi arcui usor spranceana stanga si privi dosarele din brate. O privire rapida spre ceasul de la incheietura o asigura ca mai avea timp. Zambi din nou, de data asta ceva mai cald si mai deschis.
  " Sigur. E oricum timpul potrivit pentru un ceai." Ceea ce era putin anapoda de spus, tinand cont ca erau in Londra si aveau sange de bastina; erau britanici, ora 5 era magica, dar ora ceaiului era mereu pe ceas. Asa ca Snow pasi alaturi de Dupont.
  Incepu s-o necajeasca un gand, probabil pentru ca se pusese singura in fata faptului implinit si urma sa petreaca putin timp cu vrajitoarea.
  " Imi pare rau pentru... pierderile suferite..." Dadu sa continue si decise sa se opreasca, nestiind cum sa-si exprime condoleantele intr-un mod care sa nu para fals (data fiind relatia lor din scoala) sau fandosit sau, poate mai rau, plangator de mila. Simtea ca astea n-ar fi ajutat-o cu nimic pe Dupont, Snow chiar dorea sa-si exprime regretele. Nimeni nu trebuia sa treaca prin asa ceva. Nu se uita la Veronique, ochii fixati inainte. Vocea ei fusese usoara, aproape tacuta, si tot asa ramase cand continua. " Daca pot ajuta cumva, poti apela fara probleme."