The night before Christmas

[Lucas Sasha Neitzke]

Isi revenise destul de repede, nu in totalitate, dar suficient cat sa fie atent la toate miscarile pustoaicei din fata lui. Desi venise cu un plan croit in minte, ratiunea il anulase demult si pur si simplu simtea o ciudata dorinta de a afla mai multe despre ea. Oare curiozitate ii zice in randul muritorilor?
"Ce vrei?" o intreba direct, irisul ramanandu-i inrosit in timp ce incerca sa se controleze pentru a fi stapan pe sine. Avea o buna aparare la nivelul psihicului, cum nevoia sa de a nu stii nimeni ce gandea sau ce simtea il facuse sa se antreneze bine in materie de occulmantie, psihicul sau fiind
ultimul refugiu pe care il avusese intodeauna. Nu avea de gand sa accepte sa se loveasca acum de o individa care sa-i joace neuronii cum vroia. Cand fata ii cazuse pur si simplu in brate. il lua prin surprindere, dezechilibrandu-l, astfel incat o prinse mai bine cu mainile incercat sa ii mai gaseasca privirea. Avu pentru o clipa impresia ca ea avea sa vomite pe el, din moment ce era cu fata inspre el, fapt care ii starni o retinere din a o prinde in brate, vrand pur si simplu sa o lasa sa cada pe jos.
"Nu era nevoie de toate astea." spuse pe un ton surprinzator de dispretuitor, tocmai pentru ca realiza ca intregul context era creat tocmai pentru ca sa ii cada in brate. Desi avusese suficiente femei la viata lui, nu asta il interesa ce tinea de viperinita. Si totus, ceva nu era in regula, fata chiar era inconstienta, ii simtea ritmul batailor inimii fiind din ce in ce mai lent. De aici si dilema, daca sa ii indeplineasca dorinta de a o duce in alta parte, sau pur si simplu sa o intinda pe jos sa astepte sa isi revina, ceea ce nu parea o idee tocmai ispirata.
Disparu sec din acel local, lasand cativa galeoni amarati pe masa, tinand-o inca pe viperinita bine lipita de el, simtind dupa cateva secunde mirosul aleii din Hogsmeade, teribil de cunoscut. Craciun, patetic. Pana si pe vrajitorii si-au pierdut mintile dupa sarbatorile oribile ale incuiatilor. Se uita inspre ea, tinand-o instinctiv cu amandoua mainile in brate, fara sa o mai lipeasca atat de tare de el, asteptand o reactie. Dormea dusa. Asa ca pur si simplu o aruncase pe umar ca pe un sac sprijinind-o cu o singura mana sa para mai putin dramatica acea pozitie si respectiv sa nu mai atraga atatea priviri. 
In cele din urma renunta la gandul sacaitor de a o lasa in pace pentru moment, bazandu-se pe Disparitie pentru a o aseza intr-o clipa pe pat, cat sa nu ii dea timp sa inteleaga exact ce anume se petrecuse. Nu plecase de pe alee, stia multe locuri ascunse pe acolo si de asemenea multe cunostinte care luau doar banii, fara intrebari inutile. Isi aprinse o noua tigara doar ca sa mediteze, nu avea rost sa o astepte sa se trezeasca, insa cat isi savura tigara se plimba prin camera intunecoasa unde Aparuse oprindu-se pentru o clipa la geam.