Cu tine de Craciun

[Lucas Sasha Neitzke]

Focul care ardea in soba dadea de gol faptul ca el inca ramase pe acolo, eliminand temperatura glaciara care ii placea lui in mod normal si aducand casa la un nivel suportabil pentru un om. Daca ar fi lasat-o pur si simplu, o gasea inghetata a doua zi. Ura sa fie grijuliu cu ceilalti, nu ii statea in fire sa ii pese de cineva, dar isi dorea sa afle mai mult, isi dorea sa stie ce fel de creatura este pentru ca in fond, cine detine ingormatia, detine si puterea. Nu putea ramane indiferent la ceea ce se intamplase, nu putea admite ca ar avea o eventuala slabiciune la ceva substanta, ca ar putea atenta cineva la viata lui. Zambi ciudat si arunca o privire spre ceas. Nu putea spune cu adevarat ca era viu. Fizic vorbind, era mai mort decat mortii. Fusese transformat in vampir dupa ce murise deja de aproape jumatate de ora, cand inima incetase sa ii mai bata desi trupul ii purta inca o anume caldura. Daca ar mai fi asteptat inca jumatate de ora, nu ar mai fi putut fi transformat si ar fi fost cu adevarat mort. Sentimental vorbind, se asteptase ca luand forma cea mai damnata dintre creaturi sa isi piarda capacitatea de a simti, si asa slab dezvoltata in timpul vietii. Si totusi era acolo, asteptand sa zica ceva viperinita, ceva care sa il determine sa nu plece, simtind-o ca nu mai era asa adormita pe cat vroia ea sa para.