Cu tine de Craciun

[Lucas Sasha Neitzke]

Nu ii dadu alta atentie domnitei, pentru moment, privind neatent pe fereastra, simturile fiindu-i insa concentrate instinctiv asupra ei. Inhalase adanc in piept fumul de la ramasita de tigara ce o mai avea printre degete si tusi scurt fiind evident deranjat de mirosul de lemn ars din incapere. Avea multe de facut in acea seara, nu isi mai permitea sa piarda timpul cu acea pustoaica. Daca ar fi fost interesata de o eventuala colaborare, l-ar fi cautat cu siguranta, daca nu c'est la vie, nu toate personajele aparute in viata lui au fost neaparat si productive, si doar una singura a reusit sa il citeasca cu adevarat. Rotindu-si ochii prin camera, dadu cu piciorul intr-un cufar rasturandu-l zgomotos in pozitia optima pentru a se putea aseza pe el. Nu mai era necesar sa pastreze linistea pentru ca viperinita adormita isi terminase somnul de frumusete.
Rase putin ironic la afirmatiile ei, fixand-o cu privirea in semiintunericul din camera. Desi era redusa vizibilitatea din cauza fumului dens produs de focul din semineu, plus tigara lui si intunericul care se lasase afara, totusi ii putea observa fiecare trasatura a fetei, fiecare mimica, fiecare fir de par care ii cadea peste fata. Nu prea ii placeau astfel de personaje, care incercau sa vada ceva bun in el, pentru ca orice facea el era instictiv, o facea pe moment, nu ii pasa de consecinte si nu il interesau pentru ca pana la urma era mort, ce suflet poate avea cineva fara suflet. Era absurda afirmatia ei.
"Deci, unde ziceai ca te-ai nascut?"