The smell of irony

[Lucas Sasha Neitzke]

Probabil daca el ar fi fost rectutat de el insusi, s-ar fi tavalit pe jos de ras. Il dispretuia cu o asemenea pasiune pe Lordul Intunecat, pentru ca se credea mult mai tare decat era de fapt, incat ii venea greu sa creada ca daca ar fi dat peste un specimen cum era el insusi, nu ar fi fost cel putin usor indus in eroare. Se implica destul de mult in DH, atat cu mintea cat si cu latura lui personala, luand fiecare membru in parte si cautandu-i punctele forte si punctele slabe, de obicei avand grija ca fiecare sa fie intr-un echilibru destul de in regula cu grupul in sine, cu el ca lider si cu ceea ce avea de facut. I se intampla foarte rar ca cineva sa il calce pe coada cat sa se manifeste ca un Intunecat propriu-zis, ceea ce era, prin putere si statut, practicand tortura sau amenintarile. Considera ca nu era necesara o astfel de metoda.
Carsten ori nu era la curent cu ultimile noutati, ori il punea pur si simplu la incercare. El nu mai era demult un devorator, nu se mai ocupa de recrutari pentru acei degradati, pentru ca toti care au macar o farama de creier in cap si-au dat seama ca au decazut mult devoratorii, s-au dus ca pietrele la fundul apei, fiind prea insetati de o putere desarta bazata pe frica. El in schimb, cauta o putere intemeiata pe respect, admiratie si afinitate de idei. Sangele pur trebuia protejat, cei cu sange semi-pur sa rupa orice legatura cu incuiatii, devoratorii insa ii prigoneau pana si pe vrajitori, pentru a fi ei in fata, pentru a fi ei liderii lumii.
"Nu ai apelat la persoana potrivita." spuse scurt fara a schita nici un gest si se ridica pur si simplu de la masa intentionand sa plateasca pentru consum si sa plece. Carsten avea doua optiuni, sa taca sau sa ii spuna adevarul, nu ii placea sa vorbeasca invaluit, vroia sinceritate.