The smell of irony

[Carsten R. Günther]

Deci până la urmă presupunerea lui și informația ce o primise precum Neitzke trădase cauza devoratorilor se adeverise. Nu știa exact dacă era de bine sau nu, dar având în vedere că până la urmă el nu avea nevoie de devoratori ci doar de o abilitate specifică a lui Sasha, nu mai avea nici o relevanță fracțiunea, sau alianța, sau înțelegerea, promisiunea, sau ce altceva putea fi.
Așadar, îi voia oarecum ajutorul. Sau poate nu. Se ridică la rândul său urmărind cu coada ochiului dacă cineva ar incerca să asculte sau nu. Dar niciodată nu se știe. Existau sute de metode, unele destul de subtile pentru a fi insesizabile.
""Nu mă interesează alți devoratori, planul lor de acțiune sau idealuri, ci doar un devorator concret...pe care îl cunoști și care vreau să își înceteze existența." zise șoptit, uitându-se fix la el. Avea ochii reci și lipsiți de orice sentiment. Se așteptase să vada ură, dispreț sau poftă de sânge, dar în nici un caz nu un gol imens și fără emoție.