Cu tine de Craciun

[Lucas Sasha Neitzke]

Se lasa impins de domnisoara din fata lui, prinzand-o cu mainile de talia subtire, ranjind scurt, o trase mai mult langa el, reactionand instinctiv. Bun, iata si gustul obtinut din amestecarea a doua perechi de buze de fumatori inraiti. Nu mai incercase asta din momnt ce avusese nenorocul de a da mai mult peste nefumatoare sau, oricum, peste persoane care fumau mai putin regulat decat companioana sa. Nu intentionase pana acum sa faca acel lucru, ii veni pur si simplu, si daca nu putea sa se delecteze din sangele ei, putea macar sa o faca din savoarea guritei ei mici cu buze pufoase. Evident, intodeauna cand interactiona cu viperinii lucrurile se puteau sfarsi doar in doua feluri: cu viperinele, urcat pe peret, mese, trantit pe podea, bagat in pomi, sau tot felul de astfel de activitati placute; cu viperinii masculi, dueluri, torturi, crime. Minunat! Deci tot ce putea face era sa se f*ta cu colegii ei de casa, la modul propriu sau la modul figurat. Oricum el si cu Devoratorii nu se aveau prea bine, prin definitie.
O prinse de par pe domnisoara, trecandu-si degetele printre pletele ei blondine si apasandu-i mai tare capul inspre el, intrerupand insa sarutul pentru a vorbi, la cativa milimetri de buzele ei, fara sa o lase sa ii ia mana din parul ei sau de pe talia ei, cat sa se indeparteze de el in vreun fel. Singura chestiune fu faptul ca nu vorbi in engleza. 
"Reptilienii ar trebui sa aiba puterea aici. Pentru eternitate."Ranji scurt, reptomita curgandu-i printre buze, in ciuda faptului ca nu folosise termenul de reptomit, respectiv doar cel care intelegea limba serpilor, ci reptilian, cel tras din civilizatia serpilor. Pentru el, era acelasi lucru; doar cei cu acea mostenire in vene puteau intelege limba acelor reptile. Nu gasise inca pe nimeni printre viperini, ceea de demonstra inca o data cat de mult decazuse Hogwarts, cum se faceau sortarile la ei de nimeni din viperin nu era vipera cu adevarat? 
Cu domnita din fata ei incercase sa o rastoarne in toate modurile posibile, insa parea neinduplecata, stilul de om mereu singur care nu are nevoie de nimeni si de nimic, destul de deprimant si dezamagitor in acelasi timp. I-ar fi putut fi folositoare aceasta domnisoara, insa avea sa se mai gandeasca, nu vroia sa o forteze sau sa insiste, poate candva, cand va fi destul de coapta il va cauta, sau ii va cauta pe cei din Ordin, pana la urma fiecare trebuie sa isi aleaga o fractiune, sa isi aleaga un drum. Nu avea incredere in oameni, in general, si pana in momentul actual isi facuse un grup de vrajitori care intruneau toate puterile importante. Ranji scurt din coltul gurii cand dintr-o data disparuse din bratele lui, luand cea mai inteleapta decizie din acea seara.