In plain sight

[Carsten R. Günther]

În ultima vreme a fost destul de absent în toate activitățile organizate de școală, mereu găsind câte o scuză pentru fiecare ieșire, profitând de castelul mai puțin aglomerat și petrecându-și toate serile în cel mai frumos mod posibil, în bibliotecă, preferabil în sectorul interzis. Totuși nu a putut refuza o asemenea ocazie, Sanctuarul Dragonilor Români era o oportunitate aproape unică în viață, având în vedere că sunt necesare o tonă de hârțoage pentru a primi permisiunea de a intra acolo. 
Era nerăbdator să exploreze împrejurimile, să vadă dragonii, să interacționeze cu ei, să le dea să mănânce din palmă, să îi călarească eventual. Dar bineînțeles că nu putea face așa ceva, oricât de bine ar suna, dragonii se supuneau doar persoanei care îl îmblânzea de când ieșeau din ou sau poate nici măcar aceleia. 
Fiind destul de periculoase împrejurimile, profesorii însoțitori le limitaseră zonele de acces , totuși pădurea era o zonă sigură până la un anumit punct. Văzuse pe hartă că era un lac pe acolo, locul perfect pentru o seară liniștită, fară colegi de cameră zgomotoși de care avusese parte tot drumul. Nu mai era mult până la ora stingerii și deja se însera afara așa că își luă o carte în grabă, intenționând să o citească în lumina lunii reflectate în apă.