In plain sight

[Lucas Sasha Neitzke]

Nu putea spune ca avea parte de linistea cea mai profunda in acel moment, auzindu-se urlete de dragoni mai departe sau mai aproape, insa macar erau niste sunete frumoase, naturale si care ii aminteau de moarte. Cat de usor puteai fi devorat de un dragon, ce creaturi magnifice si totusi vrajitorii au indraznit sa le supuna, sa le subjuge, prin frica, exact metoda pe care o foloseau si devoratorii. Dezgustator. Daca ar fi fost dupa el, le-ar fi lasat libere pe aceste creaturi, sa fie in comuniune absoluta cu natura. 
Inchise ochii, raceala ce venea din pamant i se potrivea atat de bine, ar fi putut chiar sa doarma acolo, sa inghete peste noapte si sa reinvie dimineata la primele raze ale soarelui. Simti cum tremura usor pamantul sub el, niste pasi lenti, deci sigur cineva doar se plimba, poate daca ar fi fost suficient de intuneric ar fi putut trece neobservat daca pur si simplu ar fi ramas acolo, nemiscat. Isi stinse tigara si se concentra pe miros, daca ar fi fost un animal, nu era nici o problema, fiind si el animal la randul sau s-ar fi inteles de minune. Doar ca nu era asa simplu. O mirosi, si stia ca era ea, ar fi recunoscut-o si daca avea dopuri in nari. Avand in vedere atmosfera de la ultima intrevedere nu era sigur cum avea sa reactioneze viperinita in continuare, iar aceasta nesiguranta il enerva profund prin simplul fapt ca il interesa asta. 
" Cromwell, ce cauti aici?" intreba el cand o simti suficient de aproape incat sa il auda, insa sa nu il vada. Isi trase in jos maineca de la roba si camasa ascunzandu-si rana ce o avea continuand sa stea nemiscat acolo.