In plain sight

[Lucas Sasha Neitzke]

Deci il vasuse acolo pana la urma, rase la auzul raspunsului ei, evitase sa ii spuna esenta, spunandu-i ceea ce era oricum evident. Stia ca urma sa vina cu scoala, dar nu avea ce cauta singura in padurea aceea. O simti cand se puse langa el si ranji. Ce situatie penibil de romantica, ei doi, intinsi in iarba rece dar inca verde acoperita cu un strat subtire si racoritor de zapada.
"Spre ghinionul tau, o sa ma tot vezi zilele astea, sunt dadaca voastra de la Minister." O urmari cu privirea, studiind-o de sus pana jos de parca nu ar mai fi facut asta de suficiente ori inainte. Viperinita avea un efect anume supra lui; toate persoanele pe care le cunostea si cu care interactiona mai mult timp ii dadeau o anume senzatie si dispozitie. Unii recruti il faceau imediat sa isi intre in starea cea mai cruda pe care o putea avea, prin imbecilitatea lor crunta. Unele persoane il faceau sa fie linistit si chiar atent si la dorintele altora, nu numai la ale lui, prin fragilitatea lor sau tocmai puterea subtila care ii impunea respect. Acest specimen blond de langa el insa nu facea decat sa il incite. 
Se ridica in sezut cand o simti ca pleaca instictiv vroia sa o prinda de mana si sa o traga inapoi, insa se abtinu, era mai bine pentru ea sa plece, va avea suficiente ocazii sa vorbeasca cu ea zilele ce urmau. Ofta si isi dadu ochii peste cap, ridicandu-se incet de jos scuturandu-si hainele. Avea o dilema, sa o lase sa plece singura? Sa o insoteasca? Grea decizie, avand in vedere ca nu era in cea mai buna forma in acea seara. Totusi se trezi ca o urmarea, incet, fara sa isi faca simtita prezenta. Nu ca i-ar fi pasat de ea in vre-un fel, de fapt da, ii pasa sa nu o inghita sau sa o parjoleasca vre-un dragon ce se putea afla intamplator pe acolo, inainte sa isi aduca si ea aportul in fractiunea lui.
Se opri fiind derutat. Günther? Elevii astia de la Hogwarts chiar erau neastamparati rau, cautau moartea si nu stiau cum sa o gaseasca. Deci pana la urma prinse doi iepuri in aceeasi vizuina. Se apropie rapid de Splendora insfacand-o pur si simplu in brate si lipind-o cu spatele de primul copac din apropiere ii sopti avand nasul aproape lipit de al ei.
"Tu cauti neaparat probleme?" avea privirea serioasa si era incruntat, nu vroia sa intre in situatii neplacute pustoaica, cat despre Carsten, nu ii pasa, era baiat suficient de mare incat sa isi asume consecintele. "Ar fi bine sa te intorci acum, sau ai nevoie de insotitor?" zise el slabind stansoarea si indepartandu-se de ea putin.