In plain sight

[Splendora Cromwell]

'Crucio....' Ii rasuna in minte blestemul aruncat de Sasha in directia opusa, aproape imediat dupa ce ea il oprise pe primul. 'Crucio....' acel blestem crunt, folosit pentru a tortura fara remuscare sau ratiune orice fiinta vie, la indemana oricarui nebun.
Se opri din tremurat aproape involuntar si frigid auzindu-l, strangandu-si pumnii si inchise ochii pentru o secunda. Privi apoi in spate peste umar, in gol, direct la flama rosie ce ii lumina ochii. Vrusese sa strige, sa ii spuna lui Carsten sa se fereasca, insa stia ca e prea tarziu si ca va trebui sa indure, fie si numai pentru putin.
Se intoarse catre Sasha cu niste ochi reci, glaciali in care se putea citii dezgustul si dezamagirea, nevenindu-i a crede ce tocmai facuse. Blestemele de neiertat erau interzise, iar el folosise unul cu atata nepasare pe un elev si mai ales, de fata cu un martor! Clatina usor din cap dezaprobator si isi impreuna mainile la piept, intorcandu-se cu spatele la ei cand Sasha o pornise spre Carsten care era in genunchi. Isi folosi puterile astrale fara a scoate o vorba pentru a-i alina din durere lui Carsten, fara a da de banuit ceva lui Sasha si pufni intr-un ras scurt cand il auzi pe acesta din urma vorbind.
"Nu ti se pare ca exagerezi?" Ii arunca lui Sasha pe un ton jos, gutural, abia soptit, privind in jos. Daca nu ar fi fost dupa haine si dupa chip ai fi putut jura ca nu fusese ea cea care rostise acele cuvinte.
Se intoarse catre ei si privi cu calm in jos la Carsten care avea un suras tamb pe fata, in ciuda durerii. Frumos tablou. Ar fi putut jura ca se uita in oglinda, doar privindu-l. Nici macar nu realizase ranjetul ce ii aparu pe fata, in timp ce mergea spre ei fara sens sau scop pierduta in ea insasi, pana cand il auzi pe Carsten vorbind.
Toate lucrurile pe care se gandise acum o factiune de secunda sa ii le spuna lui Sasha, ieseau pe gura lui.
Era incredibil cat de mult semanau.
"Are dreptate." Spuse rece, apropiindu-se din spate de Sasha, punandu-i mainile pe umar pentru ai sopti impasibil la ureche, dupa care apropiindu-se si mai mult de urechea lui, atat de mult ca o atinse cu buzele, ii sopti
"Ti-am spus ca nu ma intereseaza intunericul tau, atata timp cat il tii departe de mine...."
Se departa usor dupa asta, nemaivoind sa ii acorde vre-un cuvant. Ii spuse acele cuvinte la inceput intrucat stia cine este cu adevarat si mai stia si ca o fiinta de lumina, cu prea multa constiinta si dorinta de a ajuta si a proteja, nu avea ce sa caute langa un psihopat. In plus, ea nu putea apartine cuiva care sa o manipuleze si sa o foloseasca in propriul scop. Ea apartinea lumii.
Isi muta apoi privirea la Carsten si o porni agale spre el.
Neutraliza fiecare vraja a lui cu miscari scurte ale propriei baghete, in liniste, fara a rosti vre-un cuvant, pasind intre cei doi spre Carsten, cu Sasha in spate. Privirea-i era rece, goala aproape, in timp ce pierdea controlul tot mai mult in favoarea celeilalte ea.
Cand ajunsese in fata lui Carsten, se opri cu calm, privind pierduta in jos la mana cu care tinea bagheta. Isi simtise mana luata intr-a lui si isi aminti pentru o fractiune de secunda cum facuse la fel, in seara aceea langa lac, cand ii spusese secretul. Nu ii raspunsese la intrebare, in schimb se intoarse spre Sasha, strangand usor mana lui Carsten in a ei, pentru a-i da de inteles ca este momentul sa inceteze sa il mai atace.
"M-ai intrebat mai devreme daca am nevoie de un insotitor." Ii arunca lui Sasha cu o voce clara, dar pe acelasi ton jos, brutal. Il stranse si mai tare de mana pe Carsten, impleticindu-si degetele cu ale lui, dupa care il privi direct in ochii, intorcandu-si fata la el.
Dupa cele intamplate si toata acea adrenalina, nu stia exact cand avea sa se transforme in creatura pe care i-o aratase atunci langa lac si nu vroia ca Sasha sa o vada asa.
"Sa mergem. Carsten."