In plain sight

[Lucas Sasha Neitzke]

Nu se asteptase sa fie pustiul atat de obedient, atat de expus si vulnerabil. Era bine, asa putea invata si el o lectie, niciodata nu te avanti intr-o lupta fara un scut pe tine pus in prealabil, ba mai mult de atat, nu te avanti daca nu cunosti care e puterea oponentului. Il asculta detasat, fiind putin relevant ce avea de spus Carsten, pur si simplu nu il interesa. Rase ironic cand ii auzi cuvintele, pierindu-i brusc zambetul la ultima sa afirmatie. Nu ii placea sa fie comparat cu devoratorii, acele creaturi care au coborat mult mai jos de nivelul unui vrajitor adevarat, unui sange pur adevarat.
"Protego" zise imediat ce ii auzise vraja, insa nu mai era necesar, intervenind bineinteles viperinita. O asculta calm, ramanand insa cu bagheta in mana cateva momente, studiind-o de sus pana jos, in cautarea unui semn ca ar fi fost si ea atinsa de vre-o una din vraji. Totusi, probabil i-ar fi auzit tipatul de fetita speriata daca asta s-ar fi intamplat. Sau cel putin asta ii placea sa creada, avand in vedere situatia.
"Se pare ca cei de la Ochi de Soim s-au emancipat. Esti sigur ca poti face fata, pustiule?" intreba ridicand dintr-o spranceana, fiind evident uimit ca s-a hotarat Carsten sa foloseasca astfel de vraji care aveau drept consecinta o vatamare corporala destul de serioasa. Totusi ii apeciase intentia, chiar daca viperinita ii stricase toata distractia demonstrandu-i inca o data ca nu isi merita locul in casa viperinilor, era prea inocenta, prea lipsita de acea nebunie intunecata. Aproape izbucni intr-un ras isteric cand ii auzi cuvintele. Ca exagereaza? Dar nu si-a dat seama pana atunci ca el era un om al exagerarilor, al limitelor si al extremelor? Naivitatea ei caracteristica era surprinzator de fermecatoare, iar asta il enerva la culme, numai prin simplul fapt ca parea sa ii pese, desi era sigur ca nu il interesa, aceasta seara ii dovedise ca nu are nimic de pierdut, ba mai mult, daca se lasa blocat undeva sau de catre cineva, asa cum fusese odata de Isolde, nu si-ar fi indeplinit niciodata scopul. Parea sa se cunoasca destul de bine cu Carsten, iar pustiul era suficient de puternic si indraznet incat sa o protejeze. 
"Carsten, imi datorezi ceva" zise pe un ton neutru indreptandu-si mai apoi privirea spre pustoaica. "Daca ti-e frica, micuto, poti sa pleci. Ar fi bine sa te grabesti, sa nu prinzi ora stingerii." ii tranti pe un ton zeflemitor, provocand-o, desi nu era cea mai buna idee in acel moment avand in vedere ca avea inca mana stanga avariata.