In plain sight

[Lucas Sasha Neitzke]

Putea spune ca nu ii venea deloc usor. Avusese intodeauna o slabiciune fata de copii; daca ucidea fara nici un fel de remuscare in mod normal, stiind prea bine ca ceea ce facea era total sub motto-ul conform caruia scopul scuza mijloacele, uciderea copiilor i se parea o chestiune deplasata. Copii nu erau un factor care sa influenteze lupta suficient cat sa considere ca mijlocul omuciderii de acest tip ii era folositor la ceva, astfel incat credinta ca aceasta actiune era sub demnitatea lui ii intrase in sange. Nu era acolo pentru distractie, pana la urma de obicei se distra cu sange-malii, de incuiati nici nu se punea problema, erau doar..mancare. Sincer vorbind, vroia sa ii testeze limitele lui Carsten, avand in vedere ca el acceptase o eventuala colaborare, Splendora insa era indecisa iar rolul ei in toata povestea era inca incert. Nu intelegea de ce se tot ascunde, de ce se abtine, de ce e retinuta avand in vedere ca era clar ca avea putere, iar el era vulnerabil la sangele ei, chiar daca mirosea excelent si s-ar fi infruptat din ea ori de cate ori avea ocazia, ar fi avut o slabiciune, iar slabiciunile erau inadmisibile. De aceea hotari sa o lase sa plece, dar bineinteles natura incapatinata a viperinilor nu o anulase nimeni. 
"Din nefericire pentru multe circumstante, nu sunt chiar persoana care sa isi calce pe cuvant, Carsten. In concluzie, imi esti dator." zise lent apasand clar fiecare cuvant facand cativa pasi spre micii porumbei indragostiti, felul in care se tineau de mana, doar asta ii sugera. Isi scoase din buzunar o tigara pe care o aprinse cu varful baghetei. Trase un fum si ii facu semn fetei sa se serveasca si ea cu una. Rase cand o auzi spunandu-i profesor, fusese demult, nici nu mai stia daca o avusese de eleva prin anii mai mici.
"Splendora, scumpo, apreciez ca esti atat de grijulie, dar ma tem ca nu este momentul potrivit sa intervii, nu ai ales inca de partea cui esti, chiar daca Gunther e cel pe care il tii de mana." Isi termina tigara incet adoptand o pozitie destul de relaxata. Bineinteles, puteau alege sa plece oricand, nu ii tinea cu forta, chiar daca asa parea.