In plain sight

[Lucas Sasha Neitzke]

In sfarsit viperinita isi scotea la iveala latura de serpoaica, ii placea la nebunie rasul ei, nu zambetul timid si abia sesizabil, ci rasul care ii cuprindea intreaga sa natura dezvelindu-i dantura frumoasa care se incadra perfect in trasaturile cuceritoare ale fetei ei. Rase si el la randul sau fiindu-i cea mai potrivita companie, sunetul lor imprastiindu-se in linistea glaciara din padure. Isi reveni rapid luand ultimul fum de tigara si o stinse cu bocancul sau drept. O fixa pe fata cu privirea apoi incepu sa se apropie de ea incet ascultandu-i fiecare cuvant si ranji cand auzi din nou ca ii spune profesor, cand el nici macar nu stia daca i-a fost eleva vreodata. Oricum, nu il afecta cu nimic, fiindu-i mai neplacuta perioada din viata lui ca devorator, nu ca profesor. Se pozitiona in fata ei, avandu-l in partea stanga pe Carsten care se dovedise a fi mai destept decat ar fi crezut, ii spusese 'lider' de fata cu ea tocmai ca sa starneasca mai multe intrebari. 
"Dar cine esti tu, draguto, incat sa imi pese mie de ce ma rogi sa fac?" zise el apropiindu-se suficient de mult de ea si cu mana dreapta o prinse de gat taindu-i pentru o secunda respiratia, cealalta mana avand-o pregatita cu bagheta ridicata pentru Carsten. Distanta dintre nasul lui si nasul ei fiind milimetrica practic inspira aerul expirat de ea si invers, mireasma de viperinita delicioasa invadandu-i narile si innebunindu-l de-a dreptul. "Din moment ce Carsten mi-a acceptat propunerea, acest lucru va fi confidential de acum inainte." zise el aproape soptit uitandu-se direct in ochii ei. "Insa poti sa iti satisfaci curiozitatea daca te-ai arata si tu interesata de o fractiune net superioara Devoratorilor si chiar Ordinului, o fractiune unde sunt protejati cei care sunt vrajitori prin mostenire." isi slabi stransoarea mangaindu-i cu degetul mare vena care ii iesea in evidenta de la zona gatului. Sangele de vrajitor era cel mai important, iar misiunea vrajitorilor era sa il mentita pur, sa il mentita curat si puternic. Splendora era inca o fetita naiva si cel mai probabil si inocenta, nu credea ca o sa se aventureze intr-o lupta ca aceea, vroia pace, vroia liniste, sau cel putin asta ii sugerase pana in acel moment. 

Ooc: ce am vorbit in privat despre Chase, a fost in privat