Întunericul e absența luminii

[Christine Fournier]

Capitolul 1: Umbrele din Labirintul de Piatră
Pivnițele castelului Hogwarts nu fuseseră niciodată un loc primitor, dar sub conducerea profesorului Dante Richard Wahlen, ele deveniseră de-a dreptul înghețate. La doar 25 de ani, Dante era cel mai tânăr Maestru de Poțiuni din ultimul secol. Mersul lui era fluid, silențios, iar mantia neagră părea să absoarbă și puținulă lumină oferit de torțele verzi ale Slytherin-ului.
Pentru elevi, el era o enigmă intangibilă: un profesionist desăvârșit, de o strictețe tăioasă, care nu ridica niciodată vocea, dar a cărui privire albastră, rece ca gheața, putea reduce la tăcere o întreagă clasă în mai puțin de o secundă. Nimeni nu-i cunoștea zâmbetul. Nimeni nu-i trecea de zidurile distanței profesionale.
— Definiția perfecțiunii în alchimie, dragi elevi, este puritatea, spuse Dante, cu o voce joasă, calmată, în timp ce pășea printre rândurile de cazane. Orice element impur, orice impuritate introdusă într-o licoare de rang înalt nu face altceva decât să o compromită. O distruge. O transformă în otravă.
Elevii din anul cinci scriau febril. Printre ei, câțiva născuți din Incuiați simțiră un fior ciudat, fără să înțeleagă metafora subtilă care plutea în aer. Dante se opri în spatele catedrei sale, privind catalogul. Pentru minister și pentru directoarea școlii, el era spionul perfect, geniul retras care își vedea doar de cărți. În realitate, el era liderul din umbră al noilor Devoratori ai Morții, ochii și urechile organizației în interiorul zidurilor protejate de magie ancientă.
După ce clopoțelul sună și ultimul elev părăsi sala, Dante închise ușa grea de stejar cu un simplu gest al baghetei. Se îndreptă spre șemineul din biroul său, luă un praf de pulbere Flu și rosti rar:
— Maleficium Manor.
Flăcările deveniseră verzi, iar Dante păși prin ele, apărând instantaneu într-o sală grandioasă, îmbrăcată în marmură neagră și argint. La capătul unei mese lungi se afla fratele său mai mare. Noul Lord Întunecat.
Spre deosebire de aura calculată și rece a lui Dante, fratele său emana o putere brută, magnetică, copleșitoare. El nu mai era doar un vrăjitor; era simbolul unei noi ere.
— Dante, rosti Lordul Întunecat, iar ecoul vocii sale făcu ferestrele înalte să vibreze ușor. Cum se prezintă pepiniera noastră de talente? Mai avem mult de tolerat sângele mâl în băncile unde ar trebui să stea doar elitele?
Dante se înclină cu un respect profund, dar fără servilism. Între cei doi frați exista o legătură de sânge și idealuri mai puternică decât orice jurământ de loialitate.
— Generația actuală este slabă, frate. Profesorii sunt orbiți de nostalgia păcii lui Potter. Conducerea Ministerului și a școlii refuză să vadă adevărul. Dar am securizat deja loialitatea celor din familiile pure din anii mari. Sunt gata să acționeze când vei da semnalul.
Lordul Întunecat se ridică, pășind spre fereastra ce dădea spre un domeniu înghițit de ceață.
— Timpul lor se scurge. Noua Ordine nu va mai accepta compromisuri. Nu vor mai exista jumătăți de măsură, cum a făcut Voldemort. Nu le vom permite doar să fie cetățeni de rangul doi. Îi vom elimina complet. Niciun vrăjitor cu sânge mal nu va mai pune piciorul în Hogwarts. Niciunul nu va mai avea dreptul să muncească în vreo instituție magică. Lumea noastră va fi curățată de la rădăcină.