Atatea crengi!

[Ginny Malfoy]

"La naiba!" murmura Ginny, indepartand o creanga groasa care o lovise in spate.
Plecase din castel, in totiul noptii.. dorea sa'si limpezeasca gandurile.. iesise pe furis, avand pelerina invizibila a lui Harry. Poate mersese prea adanc in padure. Se aseza pe o buturuga, intr'un loc in care copacii lasau sa se vada luna.
Ii era putin teama. Isi puse o suvita de par dupa ureche si inchise ochii, rememorand toate plimbarile cu Harry prin padure. Era o liniste infioratoare. O bunita tipa undeva in apropiere, iar Ginny deschise ochii alarmata. Nu fusese o idee buna sa vina aici! Sau..
Se gandi la caldura din camera se zi a astropufilor. Semineul galbui... rapaitul ploii care o linistea... cartea care trebuia s'o termine pana peste 5 zile.. Afara era racoare, dar Ginny avea o bluza groasa pe ea. Blugii stramti erau suficient de caldurosi.
Cateva crengute uscate trosnira. Cineva se apropia de ea. Ginny se ridica automat de pe buturuga si incepu sa alerge spre partea opusa, mergea fara oprira, fara nici'o privire aruncata inapoi.. trecura cateva minute, acel cineva o urmarea. Ginny se opri, neputand sa mai inainteze. O groapa adanca.. trebuia sa o ocoleasca.. niste maini ii inconjurara trupul, ea simti fiori, dar recunoscu persoana din spatele ei.
"Ce faci aici?" intreba Harry, privind copacii inalti. "Te'am vazut iesind din castel. Nu ti'ai pus bine pelerina.. iar mi'ai luat'o fara sa ma intrebi? :-w"
Ginny il imbratisa, soptind:
"Nu m'ai lasa?"
Cat de usurata fusese cand il simtise pe Harry. Pentru o clipa, se gandise la cu totul altceva... la Lordul Voldemort...
Cei doi se despartira din imbratisare. Se auzi un "saluut" si atunci aparu..