[& Ok, let's fly over the magic wall

[Charlizze Di Rino]

Ce zi oribila. Ploua. Fulgera si tuna. Groaznic. Si mai groaznic era pentru micuta Charlizze, careia ii era frica de astfel de chestii.
Acum se plimba prin castel, incercand sa ajunga in turnul bufnitelor. Dorea sa-i trimita o scrisorica unei prietene d-ale ei. Nu o mai vazuse de o saptamana si deja ii era foarte dor de ea.
Un fulger puternic urmat de un tunet si mai puternic o facu pe tanara soimarita sa tipe ingrozita. O profesoara iesi dintr-o clasa aflata in apropiere si o privi destul de urat.
"Scuze" mormai ea, continuandu-si drumul.
Vreo doi elevi rautaciosi de la viperini se apropiara de ea, privind-o nu foarte placut.
"Scumpo, cred ca trebuie sa fie niste oameni pe la vreo 3000 de kilometri departare care sa nu-ti fi auzit galsciorul melodios..."
"Si ia zi frumoaso, cum te cheama... Sigur trebuie sa ai un nume la fel de frumos ca tine..." Si privi cum cei doi se apropiau din ce inc e mai mult. Groaznic. NU ii palceau astfel de persoane. Sia cum era si singur, se simtea asa de neajutorata. Ii era asa de frica..
"Hei, las-o in pace!"
O voce asta de cunoscuta si care o facea mai fericita ca oricand in acel moment.
"Evan?" Cuvantul fu rostit de trei persoane simultan. Cei doi baieti parura sa fie oarecum speriati de prietenul fetei, asa ca fugira repede. In schimb fata rosti numele lui cu o voce asta de calda, dar in care se cunostea uimirea. "Evan!" repeta ea.
"Ah... multumesc mult..."
"Char... N-ai pentru ce... SI nu-i baga in seama pe ei. Carlos si Andy pot fi groaznici uneori, dar te asigur ca nu-ti vor mai face nimic..."
"Ah, mersi Evan..."
"Si, unde te duci?"
Charlizze zambi putin, iar baiatul ii intoarse zambetul si mai larg.
"Turnul bufnitelor.."
"Pot sa te insotesc?" intreba el incet.
"Ah... pai... cred ca..."
"Mersi."
Cei doi ajunsera pana in turnul bufnitelor.
"Charlizze, nu te superi, dar am si eu o scrisoare pe care sa o triit... merg sa o aduc... vin repede... Ai grija de tine." Baiatul ii zambi, si iesi in viteza.
Charlizze cauta o bufnita a scolii pentru a trimite scrisoarea.
Din pacate ea nu avea o bufnita proprie. Mama ei nu fusese asade draguta sa-i cumpere una iar pe cea daruita de tatal ei o transformase in bufnita familiei.
Insa nu avu timp sa gaseasca o bufnita potrivita ca cineva intra in turn. Nu era Evan, nici unul din acei doi baieti. Era...